In ziarul de astazi publicam un documentar tulburator: povestea unei familii care a fost arestata in miez de noapte si deposedata de toata averea adunata de-a lungul mai multor generatii. Pentru singura “vina” de a fi avut 50 de hectare de pamant si padure. Nenumarate alte familii au fost arestate si deportate in anii de inceput ai comunismului, fara nici o explicatie, sub acuzatia de “dusmani ai poporului”, doar pentru ca, timp de generatii, au muncit, si-au facut gospodarii aratoase, au incercat sa fie repere ale comunitatilor in care vietuiau. Documentele pastrate de Grigore Popescu arata cu cata minutie erau inventariate bunurile mobile si imobile, absolut totul fiind supus confiscarii. Pana si fetele de perna, ligheanele sau solnitele. Nu le-au lasat nici macar lingurile, sa aiba cu ce manca pe acolo pe unde i-au trimis in miez de noapte. In timp ce tatal, altminteri un notar respectabil, se ascundea intr-o hruba, mama si cei patru copii au fost urcati intr-un camion al Securitatii si dusi la Sibiu. S-au considerat fericiti ca nu li s-a pierdut urma prin Transnistria sau Siberia. Drame asemanatoare au fost cu sutele de mii, foarte multe incheiate tragic. Practic, nu exista familie in Romania in care sa nu fie un parinte, un unchi, un bunic sau un var deportat, sau arestat, sau trimis in lagarele de munca fortata, fireste cu confiscarea totala a averii. Dupa 43 de ani de “domiciliu obligatoriu”, Grigore Popescu a reusit sa-si redobandeasca o parte din averea furata de comunisti si s-a intors in Tara Lapusului sa reinnoade istoria. Intr-un fel, a avut noroc. Pentru ca alte sute de mii de oameni n-au reusit nici dupa 15 ani de la caderea comunismului sa-si afle dreptatea. Justitia romana e sufocata, la ora actuala, de aproape o jumatate de milion de procese referitoare reconstituirea dreptului de proprietate. Din nefericire, o buna parte dintre nedreptatitii ciumei rosii isi vad spulberate si ultimele sperante. In locul redobandirii bunurilor sau al despagubirilor banesti, vor primi actiuni iluzorii, deja obiect de specula la bursa neagra. Ca si cupoanele, acestea vor imbogati pegra speculantilor, in timp ce pagubasii vor ramane in postura de eterne victime.
In odioasele inchisori si in lagarele de munca fortata si-au pierdut viata alte sute de mii de romani, tot pentru vinovatii imaginare. Nici astazi nu se cunoaste numarul exact al victimelor pentru ca, in cei 15 ani revolutionari, nu a existat vointa politica necesara restituirii adevarului istoric. Prin eforturile considerabile, dar singulare, ale societatii civile s-a amenajat cu greu Memorialul Sighet, unde vin cercetatori si studenti straini, dar care nu prezinta nici un fel de interes pentru diriguitorii invatamantului romanesc. Semn ca marile decizii in Romania sunt tot la indemana vechilor politruci.
Culmea, pana si presedintele Basescu, solicitat sa faca gestul simbolic de a cere scuze in numele statului roman, in fata Parlamentului, pentru atrocitatile comise de regimul totalitar, zice ca are nevoie de dovezi (!) Sutele de mii de procese privind proprietatea ce inseamna?! Sutele de cruci si miile de morti despre care s-au scris nenumarate studii bazate pe cercetari minutioase ce sunt?! Faptul ca nici astazi nu se fac publice arhivele Securitatii sau ale CC al PCR nu inseamna ca ele cuprind fapte cutremuratoare, pe care anumite grupari le vor ascunse publicului pentru a nu iesi la iveala crimele impotriva umanitatii?!
Ori e o defectiune de logica, ori e rea vointa din partea presedintelui. Sau are o simpatie inca inexplicabila fata de securisti gen Plesita, care se lauda in public cum bateau si lichidau oameni, dar pe care justitia actuala nu-i gaseste vinovati. Tot din lipsa de “dovezi”.
