„Freci can-can” se intitulează creaţia artistei Marilena Murariu, înfăţişând patru personaje de notorietate prinse în freneticul French-cancan, primele trei fiind desenate fără chiloţi, în cel mai explicit mod cu putinţă: Elena Ceauşescu, Elena Udrea, Elena Lupescu şi Elena Băsescu. Pictura face parte din expoziţia „Despre Elene în general”, deschisă la Galeria Simeza din Capitală, între 11 şi 24 mai 2011, sub egida UAPR. În prezent, oricine poate accesa tabloul pe internet.
O va da în judecată Elena Udrea pe Marilena Murariu?
1. Da, o va da în judecată! Doamna avocat Udrea cunoaşte că dreptul la imagine al fiecărei persoane este garantat prin lege. Astfel, în Constituţia României, în art.30, alin.6, se precizează clar că libertatea de gândire şi de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, viaţa particulară şi respectul imaginii fiecărei persoane. În plus, ca politician, încrederea arătată de doamna Udrea justiţiei române ar aduce un plus de prestigiu moral acestei instituţii situate destul de jos în topul credibilităţii din ţara noastră.
2. Nu, nu o va da în judecată! Ca avocat, doamna Elena Udrea ştie că ar fi mai mare daraua decât ocaua. Procesul lung şi neplăcut nu merită investiţia de timp şi de efort. Codul civil şi cel penal nu cuantifică precis diversele aspecte, aşa încât de la recunoaşterea dreptului la demnitate şi până la concretizarea acestui drept constituţional printr-o sentinţă judecătorească e cale lungă… Ca politician, doamna Udrea ştie că angajarea pe o asemenea cale nu este o strategie bună. Ca om, cunoaşte cât se poate de bine adevărul despre condiţia femeii în România. În fond, tabloul este pictat tot de o femeie şi dacă în capul unei femei lucrurile stau aşa cum sunt redate, dacă o femeie găseşte normal acest „discurs artistic”, înseamnă că însăşi autoarea tabloului este o victimă a sistemului.
Părerea mea sinceră? Mă tem că nu o va da în judecată pe Marilena Murariu. Nici avocatul Elena Udrea şi nici politicianul Elena Udrea nu o vor putea scăpa de umilinţă pe Elena Udrea femeia, cutuma fiind foarte puternică: femeia trebuie să sufere şi să tacă! Cum stau lucrurile prin alte locuri? Realitatea este că în lume femeile sunt tot mai conştiente şi mai solidare în ceea ce priveşte lupta pentru drepturile lor şi „Marşul târfelor” (Slutwalk) constituie cel mai bun exemplu.
Totul a început pe 24 ianuarie 2011, când un poliţist din Toronto, invitat la Universitatea York pentru un discurs despre siguranţa în campus, a avut nefericita inspiraţie să spună că femeile ar trebui să evite să se îmbrace ca nişte destrăbălate ca să nu devină victime. Şi-a luat imediat seama şi s-a scuzat, dar era prea târziu.
Lucrurile au mers foarte repede: s-a creat o organizaţie şi conceptul de Slutwalk a fost lansat ca revoltă a femeilor contra celor care le oprimă, le umilesc, le învinuiesc şi le tratează ca pe obiecte. Pe 3 aprilie 2011 a avut loc primul marş, în faţa sediului poliţiei din Toronto. Apoi protestul s-a extins la scara mondială, pe toate continentele, din SUA în Noua Zeelandă şi din Brazilia în Coreea de Sud.
Atitudinea faţă de problematica legată de condiţia femeii este cu totul alta şi presupune o schimbare de fond a mentalităţilor, o evoluţie spre ideea de solidaritate, dar şi apariţia unui alt tip de politician în România. Deocamdată, doamna Elena Udrea s-a ales din senin cu o experienţă umilitoare oribilă pe care, dată fiind condiţia femeii în România, a trebuit să o rabde chiar şi domnia sa, fără crâcnire.
Şi să nu uităm că vorbim de doamna Elena Udrea, care este… Elena Udrea! Dar femeia bătută, alungată la miez de noapte afară din casă cu tot cu copii, care nu are birou de avocatură şi nu se poate lăuda cu reuşita politică şi socială, fără bani, fără relaţii, oare cum se descurcă?
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
