Curs valutar: €4.6321 $3.9175 £5.2408

SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor

Alina Mungiu-Pippidi Actualizat: 03.02.2016 - 22:53

„Jos labele de pe copiii noștri!“ și „Copiii mei sunt în pericol!“ proclamau pancartele afișate în fața Cancelariei Reichului, weekendul trecut, însoțite de obișnuitele hămăituri rituale ale demonstranților din țări unde s-a trecut cam repede sau deloc de la strigătul la ordin la demonstrații libere.

Share

„Jos labele de pe copiii noștri!“ și „Copiii mei sunt în pericol!“ proclamau pancartele afișate în fața Cancelariei Reichului, weekendul trecut, însoțite de obișnuitele hămăituri rituale ale demonstranților din țări unde s-a trecut cam repede sau deloc de la strigătul la ordin la demonstrații libere. Mulțimea – câteva mii de persoane – nu făcea decât să repete ceea ce văzuse la televiziune sau citise pe tablete și smartphone-uri din media de la ei acasă, anume din Rusia. Căci manifestanții erau ruși, protestând contra pericolului la care se expun copiii lor pentru că trăiesc în Germania, unde poliția e proastă și ineficientă, iar infractorii migranți umblă în cete înarmate pe stradă mai ceva ca în Congo. Trei zile mai devreme, un judecător britanic anunțase public că există dovezi în sfârșit că asasinii opozantului rus Litvinenko, omorât cu material radioactiv turnat în ceai de doi agenți semioficiali ai regimului Putin, avuseseră ordin de sus. Nici două zile mai târziu, și ministrul de Externe, Serghei Lavrov, umplea știrile cu acuzații față de Angela Merkel și incapacitatea ei de a apăra copiii ruși din Germania. Între timp, scandalul luase amploare, deși Lisa F., fetița de 13 ani cu probleme cu școala și familia ei, se întorsese demult acasă de la prietenul de familie care o adăpostise pentru o zi. Dar povestea unui viol imaginar perpetuat de migranți la adresa ei, pornită de la jurnalistul Ivan Blagoy (rus, desigur) și care a făcut mare audiență pe canalul rusesc 1, deja nu mai avea nevoie de un pretext și căpătase viața ei proprie, complet desprinsă de realitate.

Vă sună cumva familiar? Nu poți să nu îți pui întrebarea cum se face, în țări unde nu a avut loc niciodată o demonstrație pentru drepturile copilului, ca în România, deși poveștile orfanilor, cu SIDA sau fără, au ținut afișul 20 de ani, sau care conduc în topul violenței domestice, ai brusc mulțimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color și într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuși copiii lor în țările cele mai civilizate din lume. Însoțite de un cor în media care îndeamnă oamenii să cântărească din nou valorile tradiționale, să își dea seama că țara lor, aceea în care ei nu găsesc niciodată nimic de demonstrat contra, că e, vorba aceea, mai greu să demonstrezi contra lui Putin decât a dnei Merkel, e de fapt superioară țărilor în care au emigrat și în care îngroașă rândurile demonstranților contra refugiaților politici. Steagurile rusești umplu manifestațiile de dreapta contra Islamului în Germania. Dacă nu am avea atâția ruși pe aici care nu au nici o inhibiție (locuiesc în Berlin, iar agentul meu imobiliar are cam cinci ruși clienți care cumpără case, față de un client nerus), demonstrațiile de extremă dreapta ar fi subțiri, că în Germania s-a reușit inhibarea celor mai rele tendințe. La germani însă, nu la străini.

Povestea cu Lisa și copiii familiei Bodnariu, luați în brațele ocrotitoare ale lui Gâdea & Comp., m-a făcut să cercetez puțin întreaga poveste. La fel se pare că a făcut și ministrul german de Externe. Și concluziile sunt elocvente. Campaniile de așa-zisă protecție pentru copiii din Est mâncați de refugiații sirieni și africani în Occidentul degenerat și incapabil de autoprotecție sunt o enormă manipulare rusească. Fără nici un efort le-am găsit în Lituania, unde rușii au cumpărat o bună parte din presă în ultimii ani profitând de dificultățile ei economice, în Slovacia și Serbia, unde au strânse legături cu partidele naționalist-populiste de acolo. Ziarele rusești publică interviuri fascinante cu biete femei rusoaice care se luptă cu autoritățile în țările scandinave pentru copiii lor, e vorba de Norvegia, Suedia și Finlanda, trei țări în topul bunei guvernări și care fac mai mult pentru respectarea drepturilor omului la ele în țară și în restul lumii decât toată Asia la un loc. Nu e suficient să te uiți la Russia Today – ceea ce eu fac, având obiceiul de război rece că trebuie să știi ce spune propaganda dușmană, trebuie să urmărești mult mai multe surse, inclusiv din Rusia, ca să înțelegi ce se întâmplă. Ce urmăresc rușii? Păi, nimic mai simplu. Să captureze agenda în care altfel ei ar fi oamenii răi (avem refugiați din Siria că Putin nu a permis Occidentului să rezolve pe fond problema acolo; avem cazul Litvinenko; avem Ucraina, unde ei calcă pe față toate legile internaționale); să culpabilizeze Occidentul și să-l arate ca pe o entitate fragilă și degenerată (una dintre țintele principale de discurs antioccidental e uniunea dintre homosexuali – Putin portretizează constant Occidentul ca pe un paradis al degeneraților); să submineze orice fel de reguli internaționale, dat fiind că va continua să le calce în Ucraina și e masiv lovită de sancțiuni internaționale din acest motiv; să slăbească unitatea și coerența lumii occidentale sponsorizând mișcări interne de contestare, ca astea cu copiii, mișcările antirefugiați și partidele antisistem (sunt, între timp, dovezi ample că rușii finanțează direct partide de extremă dreapta, inclusiv din Parlamentul European).

De ce țări ca a noastră contribuie la așa ceva, când altfel pretindem că suntem cât se poate de anti-ruși? Așa, la botul calului, văd trei motive mari.

Primul e că pe fond avem un segment de populație foarte apropiat de sistemul de valori și cogniții al rușilor și pe fond opus Occidentului. Unul ca Dan Puric face treaba lui Putin nu pentru că l-ar plăti Putin, ci pentru că întreține, prin misionarismul lui nivel de salon de recuperare post-abuz, starea de confuzie mentală și aspirație la stimă de sine mai mare în care se scaldă fericiți mulți români, inclusiv unii cu pretenție de educație. Toată povestea cu cultul Arsenie Boca și semnăturile ca să modificăm Constituția contra marelui pericol homosexual sunt copiate la indigo din Rusia, dar copii mai slabe, că, vorba aceea, una e Dostoievski și alta e „profesorul“ Dulcan, autorul unei cărți cu titlul semnificativ de „mintea de dincolo“. Nu toți ăștia fericiți să nu aibă mintea acasă, că doar așa se simt mai înălțați și superiori vecinilor lor, sunt plătiți de ruși, dar toți fac jocul rușilor, orice abatere de la drumul și așa întârziat de raționalizare a sferei noastre publice e o problemă. Mai avem și o presă foarte coruptă, fără nici un fel de valori și cod etic clar, în care publicul e văzut ca o turmă și conștient întreținut să rămână o turmă, care înghite orice, cum ar fi că scandinavii și nemții sunt în același timp naziști cu copiii și blegi cu refugiații criminali, fără să sesizeze vreo contradicție, pentru că e nesofisticat și pasiv. Publicul sofisticat a migrat demult pe internet și e complet diferit.

Doi, avem lideri care nu merită nici prima silabă de la nume, niște impostori care din populism și pentru voturi (enfin, trebuie verificat dacă e doar asta) iau primul avion și se duc în Norvegia, care cântă la orice în loc să dirijeze ei corul. Deputații PNL și PSD care s-au dus la Oslo (Dolha, Vasiliev, Ben-Oni Ardelean, Corlățean), ca și președintele Consiliului Județean și prefectul din Sibiu care ne-au ținut discursuri pe tema asta sunt de remarcat cu nume întreg și urcați în topul penibilității.

Trei, pentru că serviciile noastre secrete nu fac destul să protejeze țara, care include spațiul de dezbatere public, care ar trebui el însuși inclus în ceea ce trebuie să fie securizat. Citesc zilnic pe ofițerii acoperiți din presă, noroc că nu mă uit la televizor (cum știu că sunt ei?; păi, foarte simplu: de ce o persoană fără nume public ar fi publicată de RL sau de Adevărul, de ce ar scrie editoriale cineva care lucrează la Președinție, deci are embargo pe comunicare, și care acum un an scria pentru candidatura lui Meleșcanu, iar acum critică prestația televizată a lui Dacian Cioloș, găsind-o inferioară celei a lui MRU?), și am ajuns la concluzia că, mai rău decât imorală, această practică e o sursă de ineficiență publică majoră, amestecul SRI și SIE în treburile politice e de fapt o diversiune de la treburile lor, care există și sunt serioase, ei trebuie să raporteze în Parlament și nouă tuturor care e amestecul rusesc în presa noastră, ei trebuiau să pună în context european toată povestea cu copiii, cu asta trebuie să se ocupe agenții lor, nu să facă PR pentru șefi prin presa din țară.

Pentru că trebuie spus că, în ciuda unui răspuns clar al ministrului de Externe german săptămâna asta, strategia rusească funcționează. Numai de câte ori am citit eu prin presa română și scris de incompetenți în discursurile demnitarilor că nu putem fi de acord cu cotele față de refugiați pentru că nu tratează cauzele problemei siriene. Păi, Putin e cauza problemei siriene, din cauza lui nu există o perspectivă de rezolvare pe fond, el e fericit să ne invadeze cu refugiați și tot el sponsorizează demonstrațiile contra refugiaților, și toată Europa de Est s-a aliniat acum și face ce vrea el. Succes mare, 25 de ani după căderea Zidului. 

Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe site-ul www.romaniacurata.ro.