Schita programului de guvernare prezentata ieri de PD-L si PSD este o combinatie bizara intre eforturile socialistilor de a arata ca sunt de stanga si incercarile timide ale democratilor de a salva cota unica.
Aceasta sumara trecere in revista a ceea ce partidele numesc obiectivele lor ascunde insa pericole mari, deoarece cauta sa armonizeze promisiunile cu interesele bugetului. In primul rand, nu cred ca vreun ministru de finante va reusi sa stapaneasca deficitul fiscal la 2,5% din produsul intern brut. Nu este clar nici cum se vor finanta cheltuielile statului, mai ales ca par a se fi inmultit. Reducerea taxei pe valoarea adaugata pana la 5% la alimente mi se pare inutila, inoportuna si ineficienta. Va fi greu de crezut ca se vor ieftini alimentele ca efect al acestei relaxari fiscale.
Din cate stiu eu, cu cateva luni inainte de alegerile din 2004, PSD-ului, pe atunci la putere, i-a incoltit o asemenea idee care avea un scop electoral, dar calculele reci ale Finantelor au demonstrat clar ca n-ar fi avut un efect concret. De altfel, se pare ca, la vremea ei, nici reducerea TVA la medicamente nu a folosit decat negustorilor, deoarece oamenii n-au simtit-o.
O mare primejdie este insa posibilitatea majorarii TVA la asa-numitele produse de lux, inca neidentificate. Primejdia apare deoarece eu cred ca sunt unele produse, cum ar fi cafeaua sau cosmeticele, care nu constituiau un lux decat pentru comunisti. In lumea civilizata consumul lor nu este un lux si ca atare nu trebuie taxat salbatic. Mai mult, nu cred ca marirea TVA la anumite produse va reusi sa compenseze reducerea de la alimente.
Foarte cetoasa este si chestiunea taxarii tranzactiilor imobiliare, care avea intr-adevar niste hibe datorate interesului precis al unor politicieni care faceau de zor afaceri imobiliare si n-aveau chef sa plateasca nici un sfant impozit statului pentru care munceau.
Acum insa a trecut vremea tunurilor imobiliare, astfel incat reglarea problemei mi se pare mai degraba o povara pentru fraierii care-si vor vinde ieftin proprietatile. Pe de alta parte, ma ingrijoreaza faptul ca o persoana fizica poate fi taxata cu aceeasi masura ca o firma. Sa ne revenim, domnilor, chiar daca un individ vinde cinci case intr-un an, statul nu poate sa-i ia TVA, pentru ca asta e taxa de consum croita astfel incat sa fie aplicata doar firmelor. Este suficenta cota de impozit diferentiata in functie de vechimea posesiei proprietatii.
Coalitia promite ca va continua sa mareasca pensiile, ca va dubla alocatiile, ceea ce este un gest corect in felul lui, insa, pentru a fi si aplicat, incearca sa-si faca rost de bani prin taxarea tuturor veniturilor. Modelul apartine fostului ministru al Muncii Paul Pacuraru, care i-a infuriat pe toti cu nastrusnica idee de a taxa si bonusurile primite de angajati.
Toate punctele privind fiscalitatea sunt inca neclare deoarece sunt prezentate succint, in graba, si aici orice cuvant schimba intelesul birului.
Dar cea mai hazlie intamplare legata de aceasta schita de program este marturisirea sincera a ministrului Finantelor, care povestea cum scad vazand cu ochii incasarile Fiscului. Iata ca finantele tarii simt acut criza si au incasat cu doua miliarde de euro mai putin in ultimele luni comparativ cu perioadele similare din 2007. Aici este primejdia cea mai mare, aceea ca cei care se pregatesc sa guverneze maresc birurile aplicate in locuri unde nu se vor mai rula bani.
Nu dau decat exemplul tranzactiilor imobiliare, pe care n-au decat sa le taxeze cu 80%, ca tot nu vor intra multi bani la anul in cuferele statului. In esenta, socialistii si-au impus parte din pomeni, iar democratii au ramas sa se joace cu fiscalitatea. Daca nu vor fi bani, socialistii se scot din ecuatie si pot, la o adica, poza chiar in Robin Hood.
