Băieţi buni saşii noştri. Au plecat, s-au dus în Germania lor. Nu le trebuie ţinut săsesc, serbează în Bavaria cei 800 de ani de la prima atestare documentară a Ţării Bârsei, ba invită şi autorităţile de la noi. Mai cârâie şi ei despre despăgubiri, dar asta să fie singura problemă, că de promis nu e greu.
Minoritari model. Să nu le zică domnul Teodor Baconschi, ministrul nostru de Externe, ce le-a zis? „Vreau să ştiţi că ne lipsiţi şi vreau să vă spun, în numele Guvernului României, că sunteţi şi veţi fi întotdeauna bine veniţi”- aşa le-a spus şi era sincer, pentru că saşii mai vin în România doar aşa, de-o amintire, de-o nostalgie, de-o fantezie, vara în concediu, atât! Saşi de vară, Summersachsen, aşa îşi spun ei acum, că în rest sunt nemţi ca orice german din Germania.
Parcă secuii nu ar putea să le urmeze exemplul?! E libertate? Ai Ungaria la doi paşi? Ai toată Europa, toată lumea, la picioarele tale? Pleacă, dom’le, du-te şi-ţi fă un rost, că viaţa-i scurtă! Adică nouă nu ne-ar plăcea să le spunem secuilor că sunt întotdeauna bine veniţi în România? Secui de vară. Le-am spune şi lor cum le spunem saşilor. Noi nu afirmăm că ei nu trebuie să serbeze Rusaliile catolice, dimpotrivă. Să le serbeze, dar nu la Şumuleul Mic şi la Ghimeş, că e potop şi nici nu-i bagă nimeni în seamă. Mai bine le-ar serba în Ungaria, la Balaton, şi să ne invite şi pe noi la un peşte. Dar ei o ţin cu Ţinutul lor Secuiesc, cu strategia paşilor mărunţi, cu proteste la Londra şi consulat la Bruxelles, cu cetăţenia maghiară etc. N-ar fi mai bine să plece, să se stabilească şi ei undeva, să muncească, să prospere şi să aştepte să le spunem că ne lipsesc?…
Cam aşa a tratat presa noastră manifestările de Rusalii de la Dinkelsbuhl-Bavaria şi pelerinajele de la Şumuleul Mic şi Ghimeş-Bacău. Dar nici clasa politică nu a avut o altă atitudine. Modul triumfalist de a prezenta întâlnirea saşilor şi felul de a vorbi cu jumătate de gură despre pelerinajele din secuime sunt, în egală măsură, metode ale dezinformării ceauşiste. Dacă nu îi convenea ceva sau dacă un lucru punea probleme, Ceauşescu interzicea să se mai vorbească pe acel subiect, cu convingerea că, dacă nu se mai gândeşte la acea situaţie neplăcută, ea încetează să existe. Dimpotrivă, exagerarea şi absolutizarea succeselor trebuia să orbească mereu prostimea. Tot nu putem abandona acest stil de propagandă. De bine au plecat saşii din oraşele, satele şi casele lor? Cine i-a deportat în Rusia şi în Bărăgan? Cine i-a vândut la bucată, pe ei şi pe evrei, cu preţuri între 2.000 şi 50.000 de dolari, după cultură, educaţie, reuşită profesională etc.? Staliniştii! Ceauşescu! Avem răspunsuri gata făcute, fără să ne punem problema dacă neamul nostru a greşit cu ceva.
Problema secuiască? Nu ne gândim la ea şi… nu mai există. Politica struţului.
Saşii au existat atâta timp cât au locuit în Transilvania, iar şvabii au existat atât timp cât au locuit în Banat. Sigur, mai există şi azi, dar sunt pe cale de dispariţie, integrându-se de bună-voie în cultura germană. Nu mai consideră necesar să transmită urmaşilor dialectul săsesc.
În România se mândreau că erau saşi, în Germania se mândresc dovedind că pot fi germani la fel de buni ca aceia din Germania. Nu le este uşor dorul de România, dar nici înapoi nu ar mai veni. Secuii preferă să nu cunoască această traumă identitară şi luptă pentru drepturile lor în România. Alegerea fiecăruia.
Acesta este adevărul şi pe mine nu se poate supăra nimeni, pentru că şi eu sunt o Summerromâncuţă. Soluţia este să deschidem bine ochii, să procedăm cu multă înţelepciune şi unii şi ceilalţi, să nu ne pierdem luciditatea şi să ne înţelegem. Nu de alta, dar vin americanii cu scutul şi va fi acolo atâta high technology încât problematica balcanică va fi percepută ca o jenantă gâlceavă tribală.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
