Riscul blatului cu USL

USL nu are nici cea mai mică intenţie să facă rabat de la strategia de consolidare a unui stat autoritar, cu ajutorul căruia să se menţină cât mai mult la putere.

Indiferent de greşeli, de puciul de astă-vară, de Oltchim şi Diaconescu, de înrăutăţirea situaţiei eco­nomice şi accentuarea sărăciei, de pro­mi­si­unile neonorate sau de câte prostii vor mai face Ponta şi Antonescu în dispreţul lumii civilizate, USL va câştiga alegerile. Chiar dacă va avea sub 50% la vot, va domina parlamentul ca număr de mandate, consecinţă a imbecilului sistem scornit în 2008 de PNL, PSD şi Pârvulescu. Nu ştiu care ar putea fi minunea care să împiedice formarea unei monstruoase coaliţii de două treimi, ce va putea schimba Constituţia aşa încât să golească de sens instituţiile care au împiedicat finalizarea loviturii de stat – Curte Constituţională, CSM, DNA şi Parchet – dinamitând astfel definitiv echilibrul puterilor în stat. Ce ştiu sigur este că minunea nu va veni de la ARD.

Puţini au anticipat în mai, inclusiv preşedintele, că USL se va lansa, înainte de a fi legitimată po­litic prin alegeri, în această bătălie pentru ins­ta­urarea unui regim oligarhic autoritar. Între timp, semnalele că va continua pe acest drum, în po­fi­da Uniunii Europene, a izolării şi a consecinţelor care decurg de aici, au devenit certitudine. Din sep­tembrie încoace, nu există gest făcut de USL şi liderii săi care să nu se constituie într-un ar­gument al programului – realul program de gu­vernare -, de a controla discreţionar orice ins­tituţie, fie modificând legi, fie politizând, fie pur şi simplu desfiinţându-le. Pentru prima oară în ultimii 10 ani, au fost trecute sub control politic Agen­ţia Naţională de Reglementare în Do­me­niul Energiei şi Consiliul Naţional de Regle­men­tare a Contestaţiilor (CNSC), în privinţa ulti­mu­lui, guvernul primind o avertizare de la Klaus Wied­ner, şeful Unităţii de Legislaţie privind Achi­ziţiile Publice din CE. Dacă ne gândim că Aris­to­tel Căncescu, baronul de Braşov şi vicepreşedinte PNL, a mers mai departe, cerând desfiinţarea Con­siliului şi a ANRMAP pe motiv că „nu-şi au ros­tul” pentru ca i-au blocat construirea aero­portului, viitorul nu sună deloc bine. Are cineva vreun dubiu că majoritatea uselistă nu va trans­forma ANI, această „instituţie represivă”, cum o socoteşte Antonescu, într-o formă fără fond, dezincriminând conflictele de interese, restrân­gând incompatibilităţile şi punând la secret de­claraţiile de avere? Fără intervenţia lui Traian Bă­sescu, răfuiala cu ANI era la un pas de a fi un suc­ces şi în guvernarea Boc. Crede sincer cineva că Ponta şi Antonescu vor renunţa să vină de hac CSM, trecându-l sub controlul parla­men­tu­lui, aşa cum nu ostenesc să declare, deşi ştiu ce alarmă provoacă asta la CE? Deşi în decizia CCR privind neacordarea de locuri PDL în Consiliul de Administraţie al TVR se spune clar că ac­ţiu­nea a „pus în discuţie statul de drept”, USL tot nu se lasă şi reeditează lovitura şi în cazul CNA. Desigur, când vrei să-ţi protejezi televiziunile de casă, ai căror patroni sunt candidaţii tăi, îţi trebuie un CNA fără opoziţie, condus de un oportunist ca Răzvan Po­pescu.

Continuarea în Revista 22.