Reforma în țara lui Spiru Haret. Cine și-o asumă? | OPINIE

de Cătălin Osiceanu , 07 aprilie 2017 - stire actualizata la ora 11:11, 07 aprilie 2017
Reforma în țara lui Spiru Haret. Cine și-o asumă? | OPINIE

Vremurile se schimbă, căutăm modele educaționale în țări de succes, facem analize, comparăm, inventăm cursuri de formare, introducem trei ore de educație fizică pe săptămână sau poate șah, de ce nu?… ore de teatru, modificăm legea educației, creștem salariile profesorilor, reducem vârsta de pensionare a cadrelor didactice, creștem alocația copiilor, acordăm burse elevilor, încurajăm admiterea în învățământul profesional și tehnic prin acordarea de gratuități pentru cazare și masă, modificăm programele școlare, tipărim manuale noi etc. Toate acestea reprezintă o reformă în învățământ?!

În data de 15 februarie 1851, se năștea la Iași într-o familie cu origini armene, Spiru Haret, cel care va rămâne în conștiința publică ca un ctitor al învăţământului românesc modern.

A ocupat funcții importante în sistemul de învățământ. A fost membru în Consiliul permanent de instrucțiune, inspector general al școlilor, secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor.

A elaborat, împreună cu Constantin Dumitrescu-Iași, „Legea învățământului secundar și superior” din 1898, înființând cele trei secțiuni ale claselor V-VIII, clasică, modernă și reală. Tot Spiru Haret a reorganizat școlile normale, care pregăteau învățători, înființând pentru aceștia și „Biblioteca pedagogică”, iar în 1905 a fondat „Revista Generală a Învățământului”. Tot el a înființat grădinițele pentru copii în anul 1897. Între 1897-1910, au fost construite în toată țara 2343 de școli.

Punctual, printre realizările obținute în activitatea sa, aș mai enumera:

* a sprijinit dezvoltarea învăţământului în mediul rural (cu urmărirea dezideratului „o şcoală primară în fiecare sat”);

* a dezvoltat caracterul practic al învăţământului: „Pretutindeni se cere ca profesorii să nu facă apel la memoria şcolarilor decât atunci când învăţământul nu-i poate ţine locul. Peste tot se impune a se face aplicaţii şi a se dezbrăca învăţământul cât mai mult posibil de caracterul abstract şi pur teoretic”;

* a înfiinţat cantinele şcolare şi internatele; a introdus facilităţi de transport pentru elevii care locuiau la distanțe mari de școală;

* a introdus o dotare tehnico-materială şcolară adecvată (ex: hărţi geografice);

* a îmbunătăţit pregătirea pedagogică a profesorilor înfiinţând seminariile pedagogice pentru învăţământul secundar, pe lângă fiecare universitate; a introdus un „examen de capacitate” pentru profesori şi obţinerea unei catedre prin concurs (probă publică obligatorie), cu selectarea profesorilor din rândul absolvenţilor de universităţi şi a profesoarelor din rândul absolventelor de şcoli superioare de fete;

* a introdus examenul de admitere în învăţământul secundar, pentru absolvenţii claselor primare;

* a introdus examenul de capacitate (de absolvire a gimnaziului) şi a înlocuit bacalaureatului cu un examen general de absolvire a liceului;

* a reorganizat şi susţinut învăţământul tehnic-profesional, destinat „celui mai mare număr de copii”, care „nu pot să urmeze învăţământul secundar general, fie din lipsă de mijloace materiale, fie din lipsă de capacitate intelectuală”;

* a împărţit învăţământul profesional în 4 ramuri: agricol, silvic, meserii şi comercial;

* a introdus obligativitatea formării şi susţinerii şcolilor profesionale de către marile ateliere ale statului, „corespunzătoare necesităţilor lor şi întreprinderilor lucrative ale statului”.

Ca efect al acestor măsuri, după 13 ani de la aplicarea acestei legi, populaţia alfabetizată a României aproape s-a dublat.

Nu este nimic mai bun de făcut, în actualul context şcolar românesc, decât să ne întoarcem la valorile legii din 1898?! Unele măsuri luate atunci se potrivesc și astăzi dar să nu uităm că la acea vreme reforma lui Haret a reprezentat o acţiune paşoptistă, în sensul în care s-a inspirat pe experienţa din afară şi s-a înfăptuit prin întoarcerea înapoi pentru schimbarea situaţiei de acasă.

Potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale, aproximativ 42 la sută dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional. Copiii pot să scrie şi să citească, dar nu înţeleg textele asimilate. E nevoie și de alfabetizarea digitală a populației. Un raport arată că avem printre cele mai mari viteze broadband de acces la internet din lume, dar gradul de penetrare este foarte mic. Avem experţi de excepție în domeniul IT dar numărul lor este scăzut în raport cu numărul de locuitori. Populaţia generală a României este în momentul de faţă analfabetă digital. Este nevoie de o nouă reformă în învățământ, de un alt mod de alfabetizare.

Este limpede faptul că învățământul actual nu se poate organiza în afara reformei digitale. Cel mai performant învățământ al momentului este cel din Coreea de Sud. Potrivit unui raport OECD, Coreea de Sud este pe locul întâi la matematică, ştiinţă şi citit. Studenţii coreeni sunt cei mai apţi din lume în ce priveşte rezolvarea problemelor care țin de tehnologia informației.

În spatele dispozitivelor electronice, de care majoritatea oamenilor sunt dependenţi în zilele noastre, există un impresionant potențial de învățare. În ultimii ani cărţile electronice au câştigat teren în faţa celor clasice, centrele dedicate inovaţiei în domeniul educaţional se ocupă deja de dezvoltarea unor platforme online pe care elevii şi studenţii să le poată accesa cu uşurinţă, dar care să fie accesibile şi profesorilor astfel încât aceștia să îşi alinieze metodele de predare cerinţelor moderne. În prezent există platformele educaţionale online care sunt accesate de milioane de elevi, studenţi sau profesori. În unele şcoli din străinătate se foloseşte deja, în clase, tabla inteligentă, care este conectată la tableta fiecărui elev. Studiile arată că 89 la sută dintre elevii care au utilizat software educațional nu mai văd mersul la școală ca pe o obligație, ci ca pe o motivație. Este posibil ca toate manualele, auxiliarele, caietele de lucru şi portofoliile să fie incluse într-un dispozitiv digital din care să poţi extrage, cu un simplu click, tot ce ai nevoie pentru o anumită materie. Se cunoaște faptul că un elev ajunge să care în spate un ghiozdan de până la 8 - 10 kg, mult peste sarcina admisă de medici. Acesta este un alt motiv pentru ca învățământul românesc să treacă la reforma digitală.

Cu siguranță Spiru Haret ne-ar fi spus, astăzi, același lucru. Stă mărturie un citat care este cât se poate de actual: „Contăm să apropiem şcoala de popor, să o facem să fie iubită şi respectată, să fie centrul de unde să pornească curentele cele bune şi sănătoase pentru înălţarea şi întărirea neamului. Căutăm a face ca învăţământul nostru să devină un învăţământ naţional, de vreme ce ne silim a-l face să se potrivească ţării noastre, în loc de a ne mulţumi să-l luăm făcut gata, într-un timp şi nişte condiţii care nu mai sunt ale noastre.”

Comentarii

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design