De dragul puterii, unul dintre cei mai influenti lideri ai Partidului Social Democrat (PSD) e dispus sa renunte la cota unica. Ideea, care are logica ei deoarece sustine negocierile pentru o eventuala alianta cu vreun partid liberal, a fost lansata de Viorel Hrebenciuc.
Politician pragmatic, Hrebenciuc lasa insa platforma electorala a social-democratilor fara principala arma de seductie. Social-democratii, sustinuti de liderii sindicali, mizeaza in campania electorala pe argumentul impozitului progresiv, pe care il prezinta naivilor ca fiind defavorabil celor bogati. Ion Iliescu, principalul dusman al cotei unice, spune nervos ca aceasta este o masura inechitabila, care "adanceste falia dintre bogati si saraci". Eu cred ca falia la care se refera Ion Iliescu s-a adancit mai degraba in guvernarile social-democratilor, pe care le-a coordonat de la Cotroceni chiar domnia sa. El a inchis ani de zile ochii in fata lacomiei, coruptiei si cinismului politicienilor din propriul partid, care au acumulat averi imense si imposibil de justificat. Vezi dramoleta "matusa Tamara", despre care nici nu stiu sa spun daca si-a atins sau nu scopul, si anume albirea unor bani negri. Coruptia desantata nu a fost singura sursa a marilor averi PSD-iste.
Chiar sistemul fiscal cu impozitare progresiva taxa la greu fraierii si angajatii statului, insa abia daca stanjenea castigurile din manuirea banilor. Crede Iliescu in povestea cu echitatea sociala a impozitului progresiv? Ar trebui sa fi stiut ca in sistemul cotei unice speculatiile financiare se impoziteaza cu 16%, in timp ce pe vremea impozitului progresiv castigul de capital era taxat doar cu 1%. Din cate am observat eu, majoritatea oamenilor de afaceri nu traiesc din salariu, ci din dividende si din plasarea banilor in castig. O serie de venituri din diverse afaceri erau taxate la minimum, acoperite de asa-zisa echitate sociala a impozitului drag PSD-ului, in care veniturile din salarii mari aveau un impozit de 40%. Iliescu ar trebui sa stie insa ca aproximativ 80% din contribuabilii declarati in vremea cand PSD controla Ministerul Finantelor erau inregistrati cu salariul minim pe economie. De-abia cota unica a scos la iveala o anumita parte din salariile reale. Ar fi nevoie de o coborare a impozitului pe forta de munca, dar asta e o alta discutie.
Insistand sa revina la sistemul fiscal progresiv, social-democratii atata de fapt nervii alegatorilor, pe principiul "sa moara si capra vecinului". Pentru ca ei nu le pot promite celor cu bani putini ca-i scot din foame, ca sa zic asa.
Daca vreun partid ajuns la putere ar dori sa renunte la cota unica, ar anula astfel un avantaj fiscal care a mutat in Romania afaceri ale Nokia, de pilda. Mai toate economiile emergente din Europa au apelat la cota unica, a noastra fiind una dintre cele mai ridicate, de altfel. Bulgarii si-au ales o cota de 10%, care ne-ar putea fura multe investitii straine de sub nas, daca n-ar fi ei ceva mai corupti ca noi. In esenta, ideea renuntarii la cota unica e fatalmente un dezastru pentru economia Romaniei, stimulata in ultimii ani de injectii masive de investitii straine directe. Daca s-ar intampla asta, adio crestere economica, leul s-ar prabusi, deoarece ar zbura banii din tara in cateva luni. Pe de alta parte, orice partid e vremelnic la putere.
