La ora la care dumneavoastră citiţi acest ziar, mă pregătesc împreună cu modesta asociaţie pe care o conduc, Asociaţia Ține de Noi, pentru un eveniment fără precedent: o dezbatere legată de ce rămâne în urma protestelor legate de OUG 13 şi OUG 14, o mică parte a unei dezbateri mai largi în societate de a cărei soartă atârnă următoarea decadă în România. În dezbaterea noastră mai mică de azi, la ora 16.00, vom avea cel puţin un vorbitor, Gheorghe Iancu, care va explica de ce în opinia lui OUG 13 trebuia dată aşa cum a fost dată. Este o dezbatere la care nu sunt invitați doar Cristian Dănileț şi Liviu Avram, ci – şoc şi groază – e invitată şi Ecaterina Andronescu, unul dintre cei doi senatori care au votat până la capăt pentru OUG 13 (au votat împotriva respingerii, considerând că deja era abrogată).
Chiar dacă nu vom avea 600.000 de oameni prezenţi, ci doar 60, probabil, exerciţiul este foarte important pentru democrație. Pentru că atunci când nu mai există dezbatere, ci doar invective de tipul “golani” vs “pensionari spălaţi pe creier”, atunci democraţia românească nu va mai exista. Deloc. Vor exista doar două triburi care se vor opinti la infinit, unul împotriva celuilalt. Nu mă încălzeşte cu nimic dacă sunt în “tribul cel bun” atâta vreme cât sunt dureros de conştient că este, din păcate pentru România, “tribul” minoritar.
Nu vă pot anticipa dezbaterea, dar vă pot spune câte ceva din “culise”. L-am invitat şi pe ministrul Tudorel Toader, dar nu există nici un semnal de la domnia sa, a anunţat doar un exerciţiu vast de examinare a deciziilor Curţii Constituţionale. Pe de o parte, poate în acest fel decizia se fundamentează tehnic, pe de altă parte poate se oferă un respiro şi în acest fel “piaţa” va fi calmată. Eu unul nu prea cred în acest din urmă aspect, mai ales că pe 7 martie însăşi Curtea Constituţională este chemată să spună dacă se acceptă sau nu condamnaţi penal în Guvern, pe teoria hai să îi spun trasă de păr, însăilată, bricolată şi îndreptată cu patentul de Avocatul Poporului, în fond un avocat al penalilor de pretutindeni, nu doar din România. Dacă nu credeţi, citiţi finalul apoteotic al respectivei sesizări, veţi vedea cum din pricina Convenţiei Mondiale a Drepturilor Omului nu putem discrimina pe nimeni şi, deci (consecinţa este directă pentru actualul Avocat al Poporului), trebuie să acceptăm penali în Guvern, înstăpâniţi pe bugetul naţional. Asta în condiţiile în care şi un paznic la mall este refuzat de obicei dacă are cea mai mică pată în cazier. Nu mai vorbesc de oameni care au pe mână bugete de sute de milioane sau miliarde, cum are un ministru.
Un alt subiect de dezbatere sterilă în societate este conceptul de “miting cu autorizaţie” vs “miting fără autorizaţie”. Domnul Țuțuianu a demonstrat că nu are cum să îi stea nimic în cale în Dâmboviţa pe care a câştigat-o cu peste 60%, deci evident că obţine documentele necesare pentru organizarea mitingului de la Târgovişte, doar dă un telefon la un coleg de partid. Invers, în Bucureşti există un domn pe numele său Cristian-Mihai Dide din Teleorman care a informat primăria despre intenţia de a demonstra în Piaţa Victoriei, împreună cu 20 de oameni. După ce viceprimarul Bădulescu l-a întrebat ce ocupaţie are (aspect ilegal, poate fi şomer sau cosmonaut, discuţia era despre organizarea unui miting), i-a trimis scurt adresa de mai jos, deşi legea i-ar da voie să oprească protestul doar în cazul unei lucrări edilitare de amploare sau dacă are informaţii că s-ar putea ciocni două “tabere” în Piaţa Victoriei. Ambele cazuri nu sunt aplicabile aici, dar aceeaşi lege a organizării de proteste publice este altfel interpretată la Alexandria şi Târgovişte faţă de Bucureşti – acest lucru e demonstrat de documentul aflat mai jos.
Orice soluţie pe termen lung nu poate sta decât în unitate. La fel cum proverbialele surcele pot fi rupte una câte una, dar nu atunci când sunt mănunchi, unitatea protestatarilor este singura care stă în calea unei Românii care să semene cu Turcia lui Erdogan, cel mult admirat de dl Ponta, sau cu Ungaria lui Orban, naţionalistul care a început şi el să fie dat drept exemplu în diverse locuri. Speranţa mea este că se vor strânge resursele în jurul unor grupări civice – de la cei 50 care au protestat în Teleorman până la sutele de mii care au protestat în Bucureşti. Partidele insistă să se îngroape tot mai tare, decizia luată de PNL în această săptămână nu face decât să confirme trendul. Iar pâinea şi cuţitul tot la Dragnea rămân şi după aceste proteste imense – chiar dacă a trebuit să renunţe pentru moment la Ministerul Justiţiei şi să opereze nişte schimbări cosmetice.
