În ciuda pârghiilor de control al serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne şi în ciuda multor scandaluri de corupţie care au zguduit MAI-ul sau vreo structură a Internelor, nimeni, niciodată, nu a adus public în discuţie rolul şi culpa unor oameni din această structură.
Nici miniştrii de Interne, nici comisiile de specialitate ale Parlamentului.
Se împlineşte o săptămână de când o anchetă a Rise Project devoala o afacere cu iz penal care implică şi numele preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, în faţa căreia, rezultă din investigaţia jurnalistică, şi şeful serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne, şi cel al Poliţiei Române, căruia i-ar fi fost transmis raportul, ar fi închis ochii. Clasând apoi documentul care o descria.
„Notă privind aspecte care afectează climatul socio-economic al județului Teleorman“ este documentul clasificat al Direcţiei Generale de Protecţie Internă, obținut de Rise, care descrie o rețea infracțională compusă din persoane cu putere de decizie în Teleorman, prin care Liviu Dragnea ar fi fraudat fonduri europene și guvernamentale. „Suntem în 2011, la Alexandria. Ofițerii DGPI arată că, inițial, TelDrum a fost preluată fraudulos de Liviu Dragnea de la stat. Apoi, timp de peste un deceniu, acesta și-a atribuit majoritatea contractelor publice de asfaltare și deszăpezire, prin intermediul unor licitații trucate. Iar unele dintre lucrări ar fi fost fictive“, scriu jurnaliştii de la Rise.
La scurt timp, DGPI dădea un comunicat de presă, respingând „alegaţiile potrivit cărora presupusul document secret ar aparţine unităţii“ şi „orice încercare de a implica unitatea în dispute de natură politică“. Dar dacă lucrurile nu stau aşa cum susţine DGPI? Cine şi cum verifică veridicitatea acestei declaraţii? O poate face ministrul de Interne, în subordinea căruia se află DGPI. Ministrul Carmen Dan a luat de bun ceea ce i s-a comunicat, ba a şi plusat: „Nu cred că există raporturi între Liviu Dragnea şi compania TelDrum“. Dat fiind că dna Dan este o apropiată a lui Liviu Dragnea, numită în funcţie cu girul d-lui Dragnea, e naiv să crezi că se aştepta cineva la o altă reacţie din partea sa.
Există însă o altă instituţie a statului care putea cere clarificări, Parlamentul României. De la izbucnirea acestui scandal, însă, este tot in silenzio stampa. Deşi controlul parlamentar, în situaţii de genul acesta, este prevăzut în două legi: 1. Legea nr. 51/1991, privind securitatea naţională a României, republicată, care, la art. 9, arată că activitatea structurii de informaţii a MAI este controlată de Parlament; 2. OUG nr. 76/2016, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea DGPI a MAI, care, la art. 4, stipulează că ministrul de Interne prezintă, anual sau la cererea Parlamentului, rapoarte cu privire la activitatea DGPI, această structură fiind supusă controlului parlamentar.
Totuşi, în ciuda pârghiilor de control al acestei structuri şi în ciuda multor scandaluri de corupţie care au zguduit MAI-ul sau vreo structură a Internelor, nimeni, niciodată, nu a adus public în discuţie rolul şi culpa unor oameni din această structură. Şi chiar dacă în MAI s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă, al căror rol oficial este să le prevină sau să le contracareze cât sunt la un nivel cât mai scăzut.
Au fost cazuri care au implicat un număr mare de oameni ai legii, de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infracţional bine închegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destructurat.
A fost „Cazul Şoric“, un episod de tristă notorietate pentru MAI, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătăresc.
A fost „Cazul Mironescu“, în care secretarul general al MAI fusese arestat într-un dosar de corupţie, la puţin timp de la numire.
A fost scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când şeful
DGIPI, Cornel Şerban, împreună cu un şef din DGA, Petre Pitcovici, erau reţinuţi, la câteva zile de la numirea în funcţii, într-un dosar de corupţie.
A fost scandalul „Mita de la Interne“. Nici conducerea serviciului secret al MAI, nici cea a MAI nu au spus ce s-a întâmplat, până la momentul flagrantului, între chestorul Dan Fătuloiu, pe atunci numărul 2 al Internelor, şi Cătălin Chelu, ofertantul mitei de un milion de euro. Nici cum a fost posibil ca această legătură să ajungă până la nivelul la care un om de afaceri cercetat în 48 de dosare penale putea să ajungă să-i facă vârfului MAI astfel de „oferte“ (zeci de mii de euro cash, două limuzine şi actele unei case ce urmau să fie date şpagă) pentru a-şi rezolva situaţia judiciară.
A fost apoi dosarul de corupţie „Duicu“, în care apăreau numele şefului Poliţiei Române, al unui chestor de la vârful MAI şi al unui şef de Poliţie judeţeană, cu pretenţii de urcare în ierarhie. Trei luni de zile a făcut fostul preşedinte al PSD şi al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, lobby intens pentru ca prietenul său, şeful Poliţiei Mehedinţi, Ştefan Ponea, să ajungă într-un post la vârful Poliţiei Române. Dar asta numai după ce i-ar fi fost asigurată şi nevestei prietenului, Elisabeta Ponea, numirea într-o funcţie de conducere, în topul preferinţelor familiale fiind şefia unei direcţii din DNA. Nu am aflat niciodată dacă DIPI a ştiut despre aceste discuţii alunecate, la un moment dat, în sfera penalului. Dacă a ştiut că aceste combinaţii de partid sunt făcute de un şef al unei reţele de corupţie integrate de pe „feuda“ sa, un individ cunoscut în zonă sub porecla de „Gioni Gazolină“, din cauza afacerilor cu combustibil făcute la începutul anilor 2000.
Dacă a ştiut de prietenia strânsă a unui şef de Poliţie judeţeană, Petru Ponea, cu Adrian Duicu.
Dacă serviciul secret al MAI nu a ştiut în timp util cum s-au ţesut aceste cazuri, e grav. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, iar informaţia a rămas blocată, cum se pare că s-a întâmplat cu TelDrum, e cât se poate de grav. Astfel de „amănunte“ au rămas necunoscute opiniei publice. Pentru că după niciunul dintre aceste cazuri nu am văzut vreo luare de poziţie oficială la adresa Protecţiei Interne a MAI. Nici din partea miniştrilor de Interne, nici din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului.
