Disprețul complet pe care PSD-ul condus de Liviu Dragnea îl arată pentru România este absolut șocant. Politicianul teleormănean a intrat de marți, 31 ianuarie 2017, în galeria conducătorilor discreționari care sperie Europa, din care mai fac parte figuri sinistre precum președintele turc Recep Tayyip Erdongan sau premierul ungar Viktor Orban. Comparația nu este exagerată.
Numai un lider cu nestăpânite pulsiuni dictatoriale este capabil să treacă cu tancul corupției peste opoziția a 100.000 de oameni care au ieșit în stradă, pe ger, tocmai pentru a cere Guvernului să nu aprobe mișelește două acte normative care încalcă toate regulile democrației, două ordonanțe care favorizează bandistimul de stat și care dau o lovitură uriașă luptei anticorupție din România.
Mai mult, numai cu un guvern controlat de niște politicieni infractori este posibil ca, în ziua în care a început procesul în care Liviu Dragnea este judecat pentru un abuz în serviciu cu prejudiciu de 108.000 lei, Executivul marionetă să anunțe, prin vocea plagiatorului Florin Iordache, că această infracțiune nu mai este penală dacă prejudiciul creat este mai mic de 200.000 de lei.
Libertatea baronului negru de Teleorman și dreptul la furt al acoliților săi sunt mai importante decât libertatea poporului, decât regulile de drept, decât statul însuși.
Marțea neagră împotriva justiției, ediția 2017, a fost pusă la cale cu mâna aceluiași Florin Iordache care, în 2013, a orchestrat un atac similar până aproape la virgulă. Atunci, grupul parlamentar al PSD, condus de actualul ministrul al Justiției, a încercat să treacă tot pe șest și tot peste noapte o favorabilă pentru corupți lege a grațierii și amnistiei și mai multe modificări la Codul Penal. Au votat pentru „scăpare” 266 de deputați din 305 prezenți, dar acțiunea a fost respinsă în cele din urmă definitiv de Camera Deputaților trei ani mai târziu.
Acum, nu mai au nici o opreliște. Dețin majoritatea în Parlament, au tupeul pe care ți-l dă teama de pușcărie, dar au, din păcate, și argumentul celor 45,5% din voturile românilor care au participat la alegerile din decembrie 2016. Acum au decis că:
1. Conflictul de interese nu mai este incriminat dacă un demnitar, un ales sau un funcționar favorizează un membru al familiei sau o rudă până la gradul II. Cu alte cuvinte, dacă un parlamentar își angajează la biroul său teritorial fiul, fapta nu mai este penală, ca până în prezent. 50 de foști și actuali deputați și senatori sunt în această situație, iar anul trecut, când s-a făcut o încercare similară, Curtea Constituțională a declarat această prevedere neconstituțională.
2. Abuzul în serviciu nu mai este faptă penal dacă se crează un prejudiciu mai mic 200.000 de lei ori dacă nu este provocată “o vătămare gravă a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice”. După cum scriam anterior, Liviu Dragnea este judecat, într-un proces care a început marți, pentru un abuz în serviciu cu prejudiciu de 108.000 lei. La fix.
3. O faptă penală nu poate fi denunțată după mai mult de șase luni de la comiterea ei. Cu alte cuvinte, dacă cineva află mai târziu de jumătate de an de o infracțiune, asta e, ghinion.
4. Se modifică inclusiv un articol din codul penal care se referă la pedepsele pentru conducerea sub influența alcoolului, în sensul că s-a eliminat sintagma potrivit căreia alcoolemia se stabilește „,la momentul prelevării mostrelor biologice”, permițând astfel, din nou, măsluirea probelor, cum s-a întâmplat din nou în trecut.
România reintră într-o epocă de care sperasem că am scăpat. Încep patru ani grei cu acești mișei.
