În ultimul moment, după negocieri dure, în seara zilei de 31 iulie, republicanii şi democraţii au ajuns la un acord privind majorarea plafonului de îndatorare, evitându-se astfel intrarea în incapacitate de plată, care ar fi avut consecinţe devastatoare asupra economiei americane şi mondiale. Ieri, Congresul american a aprobat acordul.
Ridicarea plafonului datoriei suverane era o chestiune de rutină, producându-se de 18 ori numai în timpul regimului Reagan, de exemplu. De această dată, negocierile au fost aprige, date fiind, pe de o parte, nivelul datoriei şi, pe de altă parte, atitudinea intransigentă a republicanilor, impusă mai ales de prezenţa grupului de conservatori radicali Tea Party.
Amintim că plafonul datoriei SUA – de 14.294 miliarde de dolari – fusese atins la mijlocul lunii mai 2011, iar Trezoreria anunţase ca termen limită pentru intrarea în incapacitate de plată data de 2 august 2011. Negocierile au ţinut cu sufletul la gură întreg mapamondul, pentru ca în final să se ajungă la un compromis.
Se va ridica nivelul de îndatorare cu cel puţin 2.100 miliarde de dolari, reducându-se cheltuielile bugetare în două tranşe: prima tranşă va fi de 1.000 miliarde şi se va eşalona pe durata a 10 ani; a doua tranşă va fi de 1.500 miliarde şi va dura tot 10 ani. O comisie bipartită se va ocupa de identificarea cheltuielilor bugetare care vor fi tăiate (până la sfârşitul lunii noiembrie a.c.), dar şi de modalităţile de a încasa bani pentru buget, cu posibilitatea de a redeschide discuţia asupra impozitelor. Pentru reduceri sunt vizate bugetul apărării şi al sănătăţii, în special programele de asistenţă medicală pentru cei bătrâni şi pentru cei nevoiaşi.
Desigur, nemulţumirile şi criticile nu lipsesc.
În primul rând, faptul că cei bogaţi şi cei foarte bogaţi îşi păstrează toate privilegiile fiscale nu este pe gustul democraţilor. Totul a început pe timpul preşedintelui George W. Bush, care a redus temporar impozitele, în 2001 şi 2003, prin două legi. S-a atins nivelul de impozitare cel mai scăzut de la începutul celui de al doilea război mondial până azi, veniturile statului scăzând cu 1.350 miliarde în ultimii 10 ani. Scutirile expirau la 31 decembrie 2010, dar Barack Obama le-a prelungit pentru toţi americanii, inclusiv primii 2% cu cele mai mari venituri. La avantajele existente ale bogaţilor s-au adăugat şi altele. La transferul prin moştenire, proprietăţile sub 10 milioane de dolari ale unui cuplu sunt scutite de impozit, iar pentru celelalte se impozitează la 35%, după scăderea unui venit de 5 milioane de dolari neimpozabili. Astfel, s-a atins un nivel atât de scăzut de impozitare cum America n-a mai avut din 1931. Privilegiile şi scutirile, precum şi nişele fiscale se menţin, aceasta fiind şi una din cauzele crizei datoriei SUA.
În al doilea rând, s-au semnalat, pe bună dreptate, zone neclare ale programului. Nu se precizează de unde anume se vor face reducerile bugetare. Unii economişti străluciţi, de pildă Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel şi editorialist la New York Times, nu sunt de acord cu aceste tăieri de la buget, mai ales pe fondul unei economii în criză. Krugman afirmă că se procedează ca în Evul Mediu, când doctorul lua sânge bolnavului deja anemiat, slăbindu-l şi mai mult.
Pe plan extern, şefii de stat occidentali au salutat ca pe o veste foarte bună încheierea acestui acord. Dar şi aici sunt exprimate critici, iar pieţele menţin prudenţa, deşi ne-am aştepta la o relaxare.
Vladimir Putin acuză Statele Unite că ar parazita economia mondială, întrucât, pe baza monopolului dolarului, America trăieşte pe credit fără acoperire, aruncând o parte din datorie pe economia mondială.
În România? E foarte apreciat antiamericanismul tip Putin care, bălţat cu argumente din sfera republicanilor radicali plus niscai tente anti-Obama, dă un grotesc destul de reprezentativ.
Ţară bogată, ţară săracă… Ştiaţi că 150 de milionari americani au semnat o petiţie prin care cer statului american să le mărească impozitele? Ascultaţi ce spun milionarii patrioţi: „Ţara noastră a fost bună pentru noi. Ne-a furnizat baza pe care am putut reuşi. Acum vrem să facem şi noi ceva pentru a păstra această bază, ca şi alţii să reuşească la fel ca noi… Acţionaţi pentru binele ţării noastre, mări-
ţi-ne impozitele!”.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
