Liderii USL au lansat weekendul trecut programul de guvernare al Uniunii pe zona de agricultură. Se cuvine să semnalăm ideea bună de a lansa treptat ideile de guvernare şi prin documente focalizate pe anumite sectoare.
În acelaşi timp, e uimitor că liderii liberali şi social-democraţi muncesc atât ca să lanseze mesaje pozitive pe agenda publică (viitoarea lor guvernare) şi în acelaşi timp se lasă antrenaţi în scandalurile zilei (regionalizarea, declaraţiile referitoare la Regele Mihai), iar dacă tot o fac, în loc să profite de greşelile adversarilor, încearcă cu tot dinadinsul să concureze la capitolul populism.
Dar nu vreau aici să mai comentez agenda publică a politicienilor, am făcut-o săptămâna trecută, ci să analizez conţinutul propriu-zis al programului pe agricultură. M-am folosit de rapoartele pe care le-am scos la Centrul Român de Politici Europene despre agricultură. M-am consultat şi cu Lucian Luca, expertul nostru afiliat cu expertiză în politici agricole, căruia îi mulţumesc pentru ideile aduse în acest articol şi pentru critica ideilor mele.
Evident, îmi va fi imposibil să trec prin toate detaliile programului, deci mă voi opri la câteva puncte. Cea mai bună idee din tot manifestul este aceasta: „USL consideră prioritară transformarea exploataţiilor mici şi de subzistenţă în ferme medii familiale”. Este o schimbare salutară, pentru că poziţia tradiţională a PSD, mai ales sub ministrul Agriculturii de pe vremea lui Adrian Năstase, Ilie Sîrbu, era concentrarea obsesivă asupra marilor exploataţii agricole.
Este ceea ce am recomandat în mod repetat României ca poziţie în politicile agricole ale UE şi teza principală a raportului nostru din 2009: „O ţară şi două agriculturi”. Spuneam acolo (împreună cu Lucian Luca) că România are, de fapt, două agriculturi: una cu ferme foarte mari, una cu ferme mici şi fărâmiţate. Nu am nimic cu fermele foarte mari, dar ele se descurcă oricum şi nu ar trebui să fie principalele destinatare ale banilor publici.
Dacă vrem să scoatem din sărăcie marea masă a ţăranilor care acum lucrează pentru subzistenţă, prioritatea ar trebui să fie fermele mijlocii, alea care ar scoate pe piaţă familiile ocupate în agricultură. Deci, în loc să ajutăm cu bani fermele-mamut şi apoi să plătim ajutoare sociale populaţiei rurale, mai bine concentrăm aceiaşi bani să îi ajutăm pe oameni să se ajute ei înşişi.
Ideea asta o tot spunem la diverse evenimente oficiale, dar nu se întâmplă mare lucru la nivel de politici. Fostul ministru Mihai Dumitru a încercat ceva până a fost mazilit de marii baroni agricoli care domină comisiile de agricultură de la Parlament, pentru că nu le satisfăcea interesele. USL reia obiectivul agriculturii de mijloc şi bine face.
Din păcate enunţă acest obiectiv în prima parte a programului, dar nu e susţinut ulterior prin proiecte concrete. Pentru a promova comasarea terenurilor la nivel mijlociu ar fi nevoie de politici complexe, promovate de mai multe ministere, nu doar de Agricultură, şi ar trebui început cu piaţa terenurilor.
Uneori, programul PSD ridică nişte probleme foarte bune, dar ori nu dă răspunsuri la aceste probleme, ori dă răspunsuri greşite. De pildă: marea problemă a capitalizării agriculturii. Băncile nu dau împrumuturi în agricultură, principalul motiv fiind (ne)înregistrarea terenurilor la cadastru.
O soluţie a USL: „Realizarea gratuită a cadastrului pentru toate terenurile agricole, în vederea constituirii unei pieţe a terenurilor agricole”. Cât ar costa? Din păcate, programul ignoră complet partea de resurse, ceea ce îl face să semene cu multe alte programe electorale, adică un pomelnic de promi-siuni.
Dar există estimări prin alte părţi. Conform unei evaluări făcute într-un proiect finanţat de Banca Mondială, un asemenea program ar costa 1 miliard de euro. Şi aici nu au fost incluse eventuale despăgubiri, care vor fi multe, pentru că sunt multe cazuri cu titluri de proprietate duble sau suprapuse parţial, deci statul va trebui să decidă care titlu este valabil şi să dea celorlalţi despăgubiri. Dar, chiar şi fără problema despăgubirilor, suma este enormă: 1 miliard.
Avem de unde da noi, ca stat, aceşti bani doar pe problema cadastrului? Ar fi bine să avem, pentru că harababura din zona de cadastru ne împiedică dezvoltarea, dar ca să fiu sigur aştept şi partea de proiectare de resurse, altfel USL va ajunge la guvernare şi va zice: noi am promis, dar nu avem bani, deci amânăm.
Eventual, o putem face mai realist şi mai ieftin: plătim de la buget doar anumite operaţiuni (de pildă înregistrarea moştenirilor la cadastru, chestie pe care oamenii tind să o amâne sau s-o ignore complet), în rest punem oamenii să plătească pentru înregistrare, pentru că aceia care ar dori împrumuturi de la bănci cu pământul gajat ar avea banii, ce le lipseşte e un sistem clar şi predictibil.
În acest sens, o altă propunerea USL este salutară: un Cod al pământului. Harababura din sistemul cadastral agricol nu se datorează Agenţiei de Cadastru şi nici conducerii actuale (dimpotrivă, oamenii încearcă să limiteze pagubele, să facă nişte programe-pilot, dar ei au de aplicat nişte legi proaste). Problema e deci în legislaţia multiplă acumulată de-a lungul anilor şi în modul de implementare la nivel de primării (am văzut exemple de titluri de proprietate emise de primării pe suprafeţe care pică peste şosea şi altele la fel de aiuritoare).
Deci chiar e nevoie de un asemenea Cod care să rezolve global problema. Dar cum îl facem, ce proprietari vor fi recunoscuţi şi cine va primi despăgubiri (dacă Gigel şi Costel au fiecare titlu de 3 ha pe un teren de 5, cineva va ieşi în pierdere)? Înţeleg că e o problemă explozivă, dar cumva trebuie să o dregi. A propune doar un Cod la modul general, fără nici un fel de detaliu privitor la opţiunile politice ale unui viitor guvern, înseamnă că pui bine problema, dar arunci cartoful fierbinte pentru viitor.
USL mai propune „cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte şi legume-fructe proaspete”. Asta e o veche marotă a opoziţiei, cu reducerea TVA la alimente. În continuare sunt gata să pariez că nu va duce la o scădere de preţuri. Poate că totuşi ar diminua evaziunea fiscală, în ideea că dacă oamenii au de plătit mai puţin vor prefera să intre în legalitate.
Deci, TVA mai mică la produse alimentare ar putea avea acest efect. Dar nu înţeleg logica de a fi redusă taxa doar la anumite alimente: cereale, pâine, carne proaspătă. Să vezi ce îşi vor declara toţi salamul carne proaspătă şi bananele din Bolivia fructe proaspete. Păi, nu sunt proaspete? Că doar nu e salam stricat! Şi aşa, în loc să scădem evaziunea, vom deschide noi portiţe pentru corupţie şi interpretare bizară a legii. Deci, dacă tot vrem să scădem la alimente, măcar să scădem TVA pentru toate clasele de alimente.
Săptămâna viitoare voi continua să comentez programul pe agricultură al USL. Printre altele, voi critica obsesia celor două partide pentru importul de alimente, o obsesie împărtăşită de clasa politică şi de presă: România importă alimente şi trebuie să combatem acest lucru.
Dar gândiţi-vă la următoarea problemă: păstrăvul se îngraşă numai vara; vara la noi ţine patru luni, în Grecia ţine opt luni. Poate asta e explicaţia principală pentru care găsiţi păstrăvi din Grecia în supermarketuri şi castraveţi din Turcia şi, nu o conspiraţie a cuiva.
Pe pieţe globalizate, trebuie să îţi fructifici avantajele tale naturale, nu să te lupţi cu geografia. Dar despre propunerile USL în ce priveşte serele şi irigaţiile, săptămâna viitoare.
Cristian Ghinea este director al Centrului Român de Politici Europene
