Eu sunt un inginer care conduce o întreprindere din Texas şi mă impresionează cuvinte mari precum „proiect de ţară”. Când l-am auzit pe preşedintele Iohannis anunţând că a făcut o comisie în acest scop, am fugit repede la computer ca să pricep ce presupune o astfel de iniţiativă.
Am descoperit un singur exemplu recent: în 2005, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a anunţat lansarea unui aşa numit „Proiect al Priorităţilor Naţionale”. Mai târziu, am aflat de la preşedintele Iohannis că documentarea mea era incompletă: şi voievodul Basarab I, care a domnit undeva pe la începutul secolului XIV, ar fi avut un proiect de ţară.
Dincolo de ironie, nu cred că România are nevoie de mega-proiecte politico-economice, ilizibile şi utopice. În locul unui document de sute de pagini, pe care probabil că preşedintele Iohannis îl va lansa cu morgă în 2018, în pregătirea campaniei de realegere, eu aş fi optat pentru nişte soluţii simple şi clare, uşor de priceput de omul de pe stradă. Vă spun ce aş aştepta eu, ca antreprenor:
- În primul rând, m-aş bate cu birocraţia nefuncţională, politizată şi leneşă din administraţia de stat, birocraţie susţinută agresiv de nişte sindicate corupte. Legea funcţionarului public trebuie amendată, astfel încât leneşii cu spate politic să poată fi daţi afară rapid. Puterea excesivă a sindicatelor trebuie retezată, aşa cum a făcut Margaret Thatcher în 1980, iar rezultatele economice s-au văzut.
- Codul Fiscal şi toate actele conexe trebuie să fie rescrise şi mult simplificate. Sunt sute de pagini formulate în aşa fel încât contribuabilii sunt victima sigură a ANAF. Încetaţi să-i mai trataţi pe toţi plătitorii de taxe ca pe nişte infractori, statul trebuie să fie pus în slujba cetăţenilor.
- Regândiţi Codul Muncii fără să mai ascultaţi ordinele sindicatelor şi flexibilizaţi condiţiile de angajare şi concediere. Vă asigur că îi veţi ajuta şi pe angajaţi, în special pe cei tineri, unde şomajul este de aproape 21%.
Sunt doar câteva idei, pe care le-am accentuat şi pentru că în comisia prezidenţială privind „făurirea societăţii capitaliste multilateral dezvoltate” – ca să-l parafrazez pe Nicolae Ceauşescu – nu există nici un reprezentant al mediului de afaceri.
Avem un agent al serviciilor secrete, pe Marius Nica, un mare profesor universitar, ex-ministru, celebru pentru că nu ştie nici o limbă străină – la Ene Dînga mă refer – şi un „geopolitician”, Dan Dungaciu, cunoscut pentru că a girat lucrările „ştiinţifice” scrise de un puşcăriaş care, cu ajutorul său, a fost eliberat înainte de termen. Dar nici un om care să înţeleagă mediul de afaceri, care să ştie problemele de care se lovesc periodic antreprenorii.
Guvernul l-a nominalizat în comisie pe Vasile Iuga, partener PwC, dar eu m-aş fi aşteptat ca, pe lângă partide şi organizaţii guvernamentale, să fi fost consultate şi organizaţiile patronale credibile – şi insist pe acest ultim cuvânt.
Eu înţeleg foarte bine considerentele electorale din spatele acestei iniţiative prezidenţiale. Nu îl blamez pe preşedintele Iohannis din această perspectivă, pentru că acesta este jocul într-o democraţie: oamenii politici sunt aleşi şi asta-i împinge într-o permanentă campanie electorală. Dar mi-aş fi dorit ca o astfel de iniţiativă să fie mai mult decât praf în ochi, seminarii plictisitoare şi multă cafea proastă plătită de contribuabili.
Dacă şeful statului vrea să-şi facă campanie pe spinarea acestei comisii şi a centenarului unirii cu Transilvania, putea să o facă un pic mai serios. Să discutăm, de exemplu, despre problemele economice şi tehnice ale unirii cu Republica Moldova.
Eu, ca inginer, întreb: cum se va rezolva problema unificării transportului pe calea ferată, având în vedere că, din 1944, în Republica Moldova se foloseşte, în procent de 99%, ecartamentul rusesc? Dar de noi poduri peste Prut avem nevoie? Erau 27, acum mai sunt vreo nouă.
Ca unul care a trăit în România comunistă, eu nu mai cred într-un nou program al PCR de „făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism”. Înlocuim cuvântul „socialism” cu „capitalism” şi scriem USL în loc de PCR, cam asta-i schimbarea.
Să nu mă înţelegeţi greşit: România are nevoie de reforme majore, dacă vrea să iasă din mlaştina în care a încremenit după adererea la UE, ratând uriaşe oportunităţi. Dar pentru asta este nevoie de un preşedinte curajos, care să creadă în ideile sale şi să îşi asume riscurile unei opoziţii dure din partea politicienilor corupţi sau a sindicatelor anti-reformiste.
Nu am văzut până acum faptele care să-mi arate că domnul Iohannis are acest curaj.
