Institutul Cantacuzino, „sub arme“ | OPINIE

Alexandru Vlad Ciurea Actualizat: 26.10.2017 - 09:51
Alexandru Vlad Ciurea

Epopeea salvării unei unități medicale de importanță strategică pentru România pare să nu se mai încheie. Institutul Cantacuzino este un simbol al științei medicale românești, avem mare ne­voie de vaccinurile și serurile care s-au produs aici, și poate deveni rentabil.

Share

Epopeea salvării unei unități medicale de importanță strategică pentru România pare să nu se mai încheie. Institutul Cantacuzino este un simbol al științei medicale românești, avem mare ne­voie de vaccinurile și serurile care s-au produs aici, și poate deveni rentabil.

Dar toate tentativele de punere pe picioare a acestui institut, deși se știe bine ce trebuie făcut, par sortite pieirii. Nu știm, nu putem sau nu vrem să tratăm coerent și corect această problemă cronică?

La 21 septembrie anul acesta, Guvernul a aprobat, prin Ordonanță de Urgență, trecerea Institutului Cantacuzino în subordinea Minis­terului Apărării Naționale. Într-un comunicat de presă publicat atunci se arăta: „Executivul își propune astfel să revitalizeze și să dezvolte activitatea Institutului, ca producător național de vaccinuri și alte produse biologice de uz uman, cu rol strategic în asigurarea independenței României în domeniul producției de vaccinuri“. Ordonanța de Urgență stabilea că bugetul destinat finanțării Institutului Cantacuzino se va alcătui din sursele proprii ale acestuia și din bani de la buget, fără să fie afectat în vreun fel procentul de 2% din PIB alocat Armatei.

Sănătatea publică este o problemă de siguranță națională

În ordonanță se mai preciza că vor fi preluați angajații, dar și patrimoniul actual. Un patrimoniu de mare interes pentru piața imobiliară ar fi intrat astfel, fără drept de apel, în gestiunea Ministerului Apărării Naționale.

În contextul în care România și-a intensificat prezența în NATO, un institut de seruri și vaccinuri, dar și cu o mare componentă de cercetare, ar fi creat nenumărate avantaje țării noastre și aliaților săi. Mai mult, în declarațiile de presă de la nivelul Guvernului s-a precizat faptul că „prevenirea îmbolnăvirilor, controlul bolilor transmi­sibile și sănătatea publică reprezintă o problemă de siguranță națională“.

Conform Ordonanței de Urgență, Institutul Cantacuzino, în 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, ar fi trecut „cu arme și bagaje“ în subordinea Ministerului Apărării. Dar, din nou, ca de atâtea alte ori, recuperarea Institutului s-a împiedicat.

Președinția României a constatat un viciu de procedură legislativă

Președintele României a trimis legea care aprobă Ordonanța de Urgență emisă de Guvern la reexaminare în Senat. Trecerile succesive din ultimii ani ale Institutului Cantacuzino de la Ministerul Sănătății la cel al Educației și înapoi la Ministerul Sănătății au fost făcute tot prin ordonanțe ale Exe­cutivului. Ordonanțele noi le-au abrogat pe cele vechi și nimic nu s-a mai potrivit cu ultima dintre acestea. Prin urmare, cineva – Guvernul sau Parlamentul – trebuie să descâlcească acest „ghem“ birocratic, iar transferul Institutului Cantacuzino poate fi astfel realizat. 

Refuz să bănuiesc pe cineva de rele intenții. În opinia mea, sistemul mi­litar poate pune în ordine toate lucrurile la Institut, de la auditurile de tot felul (obligatorii! – trebuie să știm cine și ce a greșit) până la realizarea unui plan de management adevărat. Armata are capacitatea și competența să ridice Institutul. Sper ca, în cel mai scurt timp posibil, transferul să aibă loc. Altfel, vom ajunge în situația pe care nu cred că cineva de bună-credință și-o dorește: desființarea acestei unități-simbol pentru medicina românească.  

„Urmele“ profesorului Cantacuzino

Pentru cine nu știe, e bine să facem o scurtă incursiu­ne în istorie. Institutul de Seruri și Vaccinuri „Prof. Dr. Cantacuzino“ este al doilea institut de acest fel din lume. Primul a fost Institutul „Pasteur“, de la Paris. A fost înființat la 16 iulie 1921, prin Mare Decret al regelui Ferdinand I. Nou-înființatul Institut de Seruri și Vaccinuri primește numele creatorului său, care a fost și primul director: Prof. Dr. Ion Cantacuzino. 

Fondatorul său, profesorul Ion Cantacuzino, provine din marea familie a Cantacuzi­nilor. La 16 ani, devine elev al Liceului „Louis le Grand“ din Paris. Între 1882 și 1885, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Orașul Luminilor. Își face serviciul militar în România, apoi revine la Paris și studiază științele naturale și, în paralel, medicina. Lucrează la Institutul Pasteur, apoi revine în țară și înființează, la Iași, un laborator în cadrul Institutului de Bacteriologie.

Era profesor universitar la Facultatea de Medicină. Pune, practic, bazele microbiologiei și imunologiei românești. Înființează „Revista Științelor Medicale“, „Annales de Biologie“ și „Archives Roumaines de Pathologie Experimentale et de Microbiologie“. Este autor al Legii Sanitare din 1910 și înființează șase laboratoare antiepidemice în țară. Nu avem dreptul să ne batem joc de o astfel de moștenire. Institutul Cantacuzino, profesorul care l-a creat și i-a dat numele și substanța sunt parte a devenirii noastre. Modernizarea României ar fi fost mai grea și mai îndelungă în timp fără efortul Profesorului. 

Cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma Centenarului Marii Uniri, importanța Institutului „Prof. Dr. Ion Cantacuzino“ este covârșitoare pentru această țară. Desființarea, pierderea acestui institut ar fi ca și cum o bucată din România ar dispărea… Și toți cei cu mintea întreagă suntem respon­sabili. Avem nevoie de acest institut din toate punctele de vedere. Inclusiv din acela al contribuției științifice și medicale la mersul înainte al societății noastre.  

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...
loading...