Comentatorii au identificat două paradigme în dezbaterea publică pe aceste teme (terorism, refugiați, ISIS): a) culturalistă; b) tiers mondistă. Prima este îmbrățișată de corifeii dreptei conservatoare și pune accentul pe elementele de civilizație. Potrivit acestora, Islamul nu se poate integra în lumea modernă și are nevoie de o reformă profundă, al cărei punct culminant trebuie să fie evacuarea cuvântului jihad din Coran. A doua paradigmă este utilizată de stânga și ea evocă suferința postcolonială, cauza palestiniană cu care se identifică noua generație, acuză Occidentul, mai ales SUA, de toate nefericirile Orientului Mijlociu, despre care afirmă că ar fi generate de intervențiile Vestului în regiune, deplânge excluderea musulmanilor din societatea occidentală „rasistă și islamofobă“. Și unii, și alții invocă deci cauze profunde, structurale. Ceea ce, paradoxal, nu a contribuit la radicalizarea în masă a populației musulmane. De exemplu, în Franța, în această categorie sunt 2.000-3.000 de tineri radicalizați, identificați de către poliție, iar în cazul atentatului de la Paris, fișați de către serviciile secrete.
Toate cele trei teme au un punct comun, ISIS. Iată în ce fel.
Citește continuarea textului în Revista 22.