15.3 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialGoran Bregovic, puiul expirat, nămolul sapropelic și România reală | OPINIE

Goran Bregovic, puiul expirat, nămolul sapropelic și România reală | OPINIE

Așa cum viața bate filmul, așa bate rea­litatea imaginația jurnalistului. Dacă mi-ar fi spus cineva că Goran Bregovic și orchestra sa vor cânta într-o comună care are 1.294 de locuitori, în zonele prăfuite din sudul județului Constanța, unde oamenii sunt mai degrabă obișnuiți cu trilul păsărilor sau concertul cocoșilor în zori de zi, i-aș fi spus că a trecut demult

1 aprilie. Nu pentru că oamenii de acolo nu ar merita să vadă un concert, ci pentru că, evi­dent, este nesustenabil să plătești pentru un astfel de eveniment, chiar dacă nu din bugetul local, ci din sponsorizări (suma se ridică, în cazuri similare, la circa 30.000 de euro).

E mai simplu și mai ieftin să îi sui pe toți cei care doresc într-un autocar și să îi duci în București, la un concert (biletele costă de la 65 de lei). Știrea este însă adevărată. Un primar dobrogean, care acum câțiva ani își plângea soarta care l-a așezat în acel fotoliu, îl aduce pe Bregovic în comună pentru a le face oamenilor o bucurie. Așa se întâmplă în toată țara: concerte, dedicații din bani pu­blici, din partea primarilor, pe posturi TV, mici și bere gratuit pentru oamenii, adică alegătorii, care par a proveni dintr-o specie extraterestră ce se hrănește cu muzică live, atât de mare importanță se acordă acestor chermeze publice. Se pare că o oră de concert este mai importantă decât asigurarea condițiilor pentru un trai decent: străzi asfaltate, orașe fără câini fără stăpân pe străzi, iluminat public decent, servicii pu­blice normale.

De asemenea, dacă cineva mi-ar fi spus că într-un oraș din România se vinde pui expirat din 2011, i-aș fi spus că nu se poate, că avem ins­tituții ale statului care își fac datoria, dar și oameni informați, care își cunosc drepturile și țin la sănătatea lor, care, dacă ar vedea asemenea marfă expusă pe raft, ar pune mâna pe telefon și ar anunța Protecția Consumatorilor, l-ar lua măcar la întrebări pe patron. Și vestea aceasta este, din păcate, reală. Să nu credeți că este o excepție. Nu.

În magazinul cu pricina puteați cumpăra și înghe­țată expirată din 2015. Sau poate vă tentau niște foi de plăcintă care ar fi trebuit aruncate din 2016.

A treia știre din săptămâna trecută care i-a surprins și pe jurnaliștii cu experiență este posibilitatea ca nămolul din Techirghiol, unic în România și în această parte a Europei, să fie exportat. O firmă germană este interesată să construiască în zonă un hotel, un complex balneo, dar nimeni nu garantează că nămolul nu va fi exportat. Dimpotrivă, posibilitatea aceasta există și este exprimată cu subiect și predicat de experți și chiar de primari. Pare incredibil cum astfel de decizii, care afectează întregi localități, se iau fără ca oamenii de acolo să fie consultați. La o așa-zisă dezbatere organizată în Techirghiol, pe care, în mod ciudat, primăria din localitate nici măcar nu a anunțat-o oficial mass-media, s-au prezentat concluzii, nu s-au cerut păreri. Pentru ca lucrurile să fie și mai încurcate, investitorul german care dorește să construiască în zonă nici măcar nu a fost prezent la eveniment.

Sunt numai trei exem­ple dintr-o țară care nu funcționează normal, dintr-o țară în care imaginația și așteptările jurnaliștilor sunt depășite de primari extrazeloși, de patroni indiferenți și/sau dornici de profit până la inconștiență, de instituții ale statului care par că lucrează nu pentru contribuabili, ci, cumva, paralel cu ei, dacă nu cumva chiar împotriva lor.

În teorie, lucrurile s-ar putea îndrepta extrem de simplu. Primarii ar trebui să-și vadă de atribuțiile pe care le au, așa cum sunt ele trecute în Legea 215 a administrației publice locale, instituțiile de control ar trebui să depisteze și să amendeze cazurile grave pe care le întâlnesc, autoritățile să dea dovadă de transparență. De ce nu se întâmplă așa? Pentru că primarii au înțeles că mulți dintre cei care ies la vot preferă, din motive greu de explicat, circul în defavoarea pâinii. Dacă aș împrumuta un termen din teoria literară, al lui H.R. Jauss, care introduce termenul de „orizont de așteptare“, pe care îl definește ca un sistem de referințe ce determină experiența estetică a publicului, în politică și administrație acest orizont de așteptare al alegătorului care iese la urne este extrem de simplu: vrea să primească ceva imediat, palpabil, în locul unor investiții de amploare. Poate că simțul lui practic îi spune că un primar nu va face nimic bun pentru comunitate și se mulțumește cu puținul pe care îl primește, cu ora aceea care îl face să se simtă buricul comunei. Păgubos, dar, pe undeva, de înțeles pentru o categorie de oameni pentru care viitorul nu zâmbește.

O doamnă spunea, pe o rețea de socializare, despre un primar care a cheltuit aproape un milion de lei pentru un spectacol-fluviu, un lucru care surprinde bine esența modului în care se face administrație locală într-o țară în care viața bate filmul: „Măcar ăsta fură pe muzică, alții furau în tăcere“.

Cele mai citite

Valabilitatea cardurilor de energie a fost prelungită

Guvernul a decis ca valabilitatea cardurilor de energie să fie prelungită până pe 31 mai, cu încă două luni față de termenul inițial. Aceasta...

Rolul ficatului în eliminarea toxinelor din organism

Una dintre principalele funcţii ale ficatului este detoxifierea. Acest organ esenţial al organismului este responsabil pentru metabolizarea şi eliminarea toxinelor, curăţarea sângelui prin filtrarea...

Zeci de angajați ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor fi disponibilizați de luni

Circa 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni,...
Ultima oră
Pe aceeași temă