Elefantul și dragonul (I) | OPINIE

de Ovidiu Maican , 13 septembrie 2017 - stire actualizata la ora 08:14, 13 septembrie 2017
Elefantul și dragonul (I) | OPINIE

Pe plan european, datorită naivității și lipsei de coerență a unor lideri politici, s-a pierdut din vedere o posibilă alternativă a unui dialog pe toate planurile cu o altă mare putere, India.

UE și India au căutat să aprofundeze relațiile economice. Discuțiile privind un acord de liber schimb au început în 2007, dar s-au blocat în 2013. Europenii se plâng de insistența Indiei asupra tarifelor ridicate la produsele UE, iar indienii susțin că UE utilizează standarde de calitate pentru a exclude produsele sale.

După ce Narendra Modi a devenit prim-ministru al Indiei, în mai 2014, au fost reluate negocierile, întrerupte în august 2014, după ce UE a interzis importul medicamentelor generice indiene.

UE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la drepturile omului în India, în special în ceea ce privește drepturile minorităților și femeilor, precum și referitor la tortură. 

Despre abuzurile din China, mai mult a pus batista pe țambal. Se poate vedea aplicarea de către UE a unor standarde duble, cum este și în cazul Polonia-Ungaria.

Probabil, unora dintre politicienii de stânga, europeni sau români, le este dor de tinerețea petrecută în proslăvirea lui Stalin, Mao și a altor dictatori (sau poate își amintesc de nunta de la Beijing).

India menține relații bune cu statele membre ale UE, în special cu Franța, Germania și Marea Britanie. 

Angela Merkel a insistat în sensul unei mai strânse cooperări în mai 2017.

Un acord de liber schimb nu numai că ar spori comerțul între India și UE, dar ar putea fi și începutul colaborării politice și al dialogului. Ignorarea Indiei înseamnă ignorarea celei mai mari democrații din lume. China rămâne o dictatură comunistă cosmetizată.

India și UE au nevoie una de alta. India își dorește parteneri puternici vizibili, în afara Chinei. Este necesară și utilă dezvoltarea unui dialog mai strâns cu India, atât prin intermediul statelor membre, cât și prin cel al instituțiilor europene. O condiție prealabilă pentru acest lucru este o mai bună înțelegere în Europa a Indiei. Europenii cunosc în general mai puțin despre India decât despre China. O explicație este propaganda agresivă și manipulatoare a Chinei, mai subtilă decât cea a Rusiei, dar poate la fel de nocivă.

Deși China este în prezent mai avansată din punct de vedere economic decât India și pare a fi o putere globală, sunt unele aspect mai puțin cunoscute.

Populația sa este, în medie, mai în vârstă decât cea a Indiei. În acest caz, se pune problema cine va plăti pensiile în viitor. În 2011 populația rurală chineză era egală cu cea urbană, iar vecinul din Sud avea o populație urbană de 31%. Distribuția mai neuniformă a populației în China se compensează cu diversitatea etnică, religioasă și lingvistică a Indiei. India având o natalitate mai mare, în 2025 vor avea aceeași populație. În ambele state, ponderea populației masculine este mai mare, situația fiind mai serioasă în China.

60% din absolvenții cu studii superioare din China nu își găsesc de lucru, iar inginerii indieni sunt considerați mai buni decât cei chinezi. Brain-drain-ul (furtul creierelor) se manifestă mult mai pregnant în China. Diaspora indiană este mult mai activă și legată de țara-mamă decât cea chineză, datorită regimului politic. Chinezii cu studii supe­rioare care se întorc în țară nu o fac de bunăvoie, ci de frica represiunilor care s-ar putea abate asupra familiilor rămase acasă. Un aspect important este acela că dias­pora indiană, numărând la nivel mondial 20 de milioane de oameni (dintre care 2,5 milioane în Africa), ține legături foarte strânse cu țara-mamă. Cele mai influente comunități sunt cele din Marea Britanie și Statele Unite (1 din 5 ingineri în Silicon Valley fiind indian).

Alte fenomene grave cu care se confruntă economia și societatea chineză sunt accidentele de muncă (soldate cu zeci și sute de morți), poluarea (China fiind primul poluator mondial), corupția (care nu poa­te fi stopată prin execuțiile barbare de pe stadioane) și drogurile. Sărăcia, șomajul mascat și lipsa unui regim clar al proprietății funciare sunt realități ascunse de oficialități. Pe lângă acestea, pot fi menționate calitatea în construcții, dumping-ul, precum și spionajul economic. Spionajul economic a dat naștere la mari scandaluri în ultimii ani, în Europa și mai ales în Franța. În acest context, trebuie să fii inconștient (ca să nu folosesc un cuvânt mai dur) să lași secretele centralei de la Cernavodă la îndemâna unei companii de stat chineze. În multe privințe, datele economice ale Chinei sunt mai impresionante decât ale Indiei, înregistrând rate de creștere mai mari, volumuri de schimburi comerciale mai mari și mai multe investiții străine. Succesul economiei chineze are la bază producția multinaționalelor străine, atrase de forța de muncă ieftină, pe când India este mai puțin dependentă de capitalul străin, fiind orientată pe piața internă, mai ales domeniul ingineriei și serviciilor.

Cât despre statistici, nu știu cât de reale sunt cele furnizate de guvernul chinez. Noi, românii, avem experiența de până în 1989 a cifrelor aduse din condei, experiență ce le lipsește utopicilor europeni.

China își face un titlu de glorie din sprijinirea regimurilor totalitare din lume, ceea ce explică admirația pe care o nutresc unii politicieni din state est-europene, care manifestă evident astfel de tendințe. A sprijinit sau sprijină regimurile dictatoriale din Sudan, Iran, Myanmar, Coreea de Nord și Venezuela.

Cele două mari puteri vecine concurează economic și pe alte continente. China este cel mai mare partener comercial al Africii, iar continentul este, de asemenea, cea mai mare sursă de importuri. China exportă în principal produse fabricate în Africa, cum ar fi textile, electronice și mașini, importă mai ales petrol, dar și metale precum fierul și cuprul. Relațiile cu unele guverne africane s-au răcit din cauza comportamentului agresiv al companiilor chineze.

Migrația a reprezentat o mare parte a relației indiano-africane, majoritatea indienilor migrând în perioada colonială. În prezent, fluxul este invers. Există aproape 25.000 de studenți africani care locuiesc în India. Relațiile dintre China și India au fost destul de reduse până la jumătatea secolului XX.

Abia în 1904 a avut loc expediția în Tibet a exploratorului britanic Francis Younghusband. Expediția, ordonată de lordul Curzon, viceregele Indiei, a avut ca motiv teama că Tibetul (asupra căruia chinezii exercitau o autoritate nominală) va fi cedat Rusiei. În 1950, când armata chineză a ocupat Tibetul, India și China au devenit vecini.

La început, relațiile păreau ideale, aceasta până la războiul chinezo-indian din octombrie-noiembrie 1962. Ulterior, până în 1976, cele două state nu au avut relații diplomatice. În 1962 SUA și‑au dovedit miopia strategică, refuzând ajutorul solicitat de fosta colonie britanică.

Aceasta a determinat reo­rientarea într-o anumită măsură a politicii externe indiene spre URSS.

Comentarii

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design