Puterea nu se ia pe bază de invitație. Nu ești citat, ca la DNA, să ți se ofere coroana și sceptrul. E nevoie de răbdare, inimă de maratonist, vocație și sacrificii. Binele comunității trebuie ridicat deasupra interesului și chiar a convingerilor personale. Cel mai invocat exemplu din istorie este al Regelui Ferdinand, care, în august 1916, a prezidat un Consiliu de Coroană în urma căruia România a renunțat la neutralitate și a intrat în război împotriva țării sale natale, Germania. La Castelul Hohenzollern s-a arborat în doliu stindardul heraldic al familiei.
Dacian Cioloș este într-o situație mult mai simplă, dar pe care și-o complică cu o plăcere masochistă. El nu trebuie să jertfească nimic, nu îi cere nimeni niciun martiriu. Trebuie să spună un simplu „da“ cererilor de intrare în politică pe care le primește de la societatea civilă, dar mai ales de la oamenii de dreapta ale căror mesaje, în această direcție, dă de înțeles că le-a citit pe Facebook. Pețit de oamenii care văd în mandatul său o guvernare transparentă, a bunului simț, în pofida unor alegeri ministeriale proaste – gen Dan Costescu, Adrian Curaj sau Lazăr Comănescu –, Cioloș nu pricepe că încrederea acordată de popor obligă. Că nu poate juca rolul unui gigolo care seduce și apoi abandonează.
Fostul premier stă pe marginea scenei politice lansând cântece de sirenă fie către simpatizanți (prin Platforma România 100), fie către partidele politice (că se numesc PNL sau USR). Cu un Dacian Cioloș care lansează avioane de hârtie pe la tot felul de reuniuni ale societății civile sau în cadrul unor întâlniri private cu oficiali europeni, prins în dispute ridicole cu liderii liberali sau cu Nicușor Dan, PSD își conservă puterea în pofida protestelor de stradă care ar fi trebuit să-l prăbușească în sondaje. Opoziția trebuie să înțeleagă, odată pentru totdeauna, că nu are un public captiv care să-i acorde votul, așa cum se întâmplă cu cele trei milioane de alegători necondiționați ai PSD (partid care în ultimii 25 de ani nu a coborât sub pragul de 30%, indiferent de natura alegerilor). Dreapta trebuie să aducă alegătorii la vot convingându-i că au oameni și idei. Nu o va putea face cu vechea gardă din PNL reîntoarsă la butoane prin Ludovic Orban, Cristian Bușoi, Theodor Atanasiu, nici cu un Nicușor Dan tot mai izolat în USR.
Într-un fel, e trist că am ajuns, din nou, să ne rugăm ca un om să vină să ne salveze. E la fel de enervant că, până se decide încotro să o apuce, trebuie să-i privim cu îngăduință toate piruetele publice pe care le face. Cioloș susține că nu vrea să-și facă partid pentru a nu diviza dreapta. Care dreapta? Există vreo unitate, în afara celei de monolit din PSD? Printr-o strategie greu de priceput, Cioloș continuă să-și consolideze imaginea de om bun și modest care circulă cu avionul la clasa economic și se deplasează pe jos, stând la semafor laolaltă cu muritorii. Cui folosește?
Dacian Cioloș pare să nu priceapă că intrând în politica dâmbovițeană ar avea de pierdut, cel mult, o sinecură europeană, un post de negociator european pentru cine știe ce stat care își începe drumul spre aderarea la UE. Nevoia de Cioloș rezidă din faptul că, deocamdată, și spre deosebire de oferta politică de dreapta, fostul premier pare o opțiune (încă) neepuizată. Are un capital politic. Dacă mâine și-ar face un partid, acesta ar apărea, din start, cu câteva procente în sondaje.
Apariția unui nou partid politic ar putea avea sorți de izbândă. Candidații înscriși la alegerile pentru șefia PNL nu vor convinge oamenii să vină la vot. Liderii liberali – care au pierdut ultimele două rânduri de alegeri – nu au avut anvergura politică de a face un pas înapoi. Preferă să conducă un partid de 5-10%, în loc să fie pionii unuia cu perspective de 30%. În ianuarie și în februarie nu s-a ieșit în stradă doar pentru a protesta împotriva PSD și a abuzurilor acestuia. Sutele de mii de oameni – care au îndurat, zile în șir, frigul – și-au arătat disponibilitatea de a merge la vot dacă nu vor fi trași pe sfoară cu aceleași fețe politice dispuse la complicități transpartinice. Încă o dezamăgire majoră, și PSD ar putea câștiga alegerile viitoare cu un scor și mai consistent.
Lipsa de hotărâre a lui Cioloș accentuează și mai tare senzația de degringoladă în care se află opoziția.
