Cu 4-0, cu 7-0, cu cât voiaţi voi trebuia să-i învingeţi, să se ducă în Franţa lor şi să spună cum i-au bătut românii cerşetori şi păduchioşi de le-au mers fulgii galici! Pentru că despre fotbal e vorba, mai exact de un meci pentru calificarea la Campionatul European 2012. Sau nu? Deci este vorba despre fotbal sau despre altceva?
Precizarea mi se pare esenţială, nu de alta, dar observ că după meciul cu Franţa se vorbeşte enorm despre Marcel Pavel şi deloc despre Mircea Sandu, amendat fiind primul, ca şi cum ar fi vinovat că România a ratat din nou calificarea.
Ca soluţii, am auzit de cântarea în şcoli a imnului naţional. Credeţi că ajunge pentru ca naţionala de fotbal a României să se califice la viitoarele Campionate Europene şi Mondiale? Dar la nişte radicale schimbări în conducerea Federaţiei Române de Fotbal cum oare de nu s-a gândit nimeni?
Performanţa. Acesta este cel mai clar şi mai eficient răspuns. În anii petrecuţi departe de ţară am înţeles cultul pentru performanţă al străinilor. Pretutindeni există calomnii, insulte, provocări, manipulări, intrigi etc.
Nu răspund cu aceeaşi monedă, ci îmi văd de treabă, pentru că ştiu că, în final, performanţa contează. Meciul cu Franţa era un excelent prilej de a face performanţă, învăţându-i pe francezi respectul.
Ştim, numai amatorii vorbesc despre posibile victorii ale selecţionatei României, cunoaştem postulatul lui Piţurcă. Admiţând că selecţionerul echipei franceze este totuşi un profesionist, nu vi s-a părut de mirare veselia lui Roland Blanc când a aflat că nu joacă Mutu?
De fapt, ce va fi însemnând „amator” pentru Victor Piţurcă? Acela care nu a primit 600.000 euro pentru a putea fi dat afară din postul de selecţioner al naţionalei României pe motiv de incompetenţă? Sau te pomeneşti că te numeşti profesionist numai dacă, după ce te-au dat afară plătindu-ţi 600.000 euro pentru incompetenţă, eşti chemat înapoi pe acelaşi post? România nu are bani pentru spitale. Bine că are pentru baronii pesedişti ai gazonului de 5 stele!
Multe s-ar clarifica prin înlocuirea conducerii federaţiei cu o echipă managerială tânără, eficientă şi ambiţioasă. E timpul.
Revenind la momentul 6 septembrie, nu înţeleg ce au căutat acolo Inna şi corpul de balet, Dan Bitman, Horia Brenciu, ce a fost acel tămbălău care a distras atenţia tuturor, inclusiv a echipei noastre, de la obiectivul care trebuia să mobilizeze toată suflarea fotbalistică, victoria, numai victoria.
Nu era momentul pentru festivităţuri de deschidere de stadion, cu atât mai mult cu cât aveam să ne facem de toată comedia cu gazonul. Ce a rezultat s-a văzut. Ne-am acoperit de ridicol, o dată în plus, cheltuind enorm de la buget pentru fiţăraia de prost gust.
Echipa Franţei ar avea tot dreptul să se supere, chiar să depună plângere, pentru că a fost integrată fără acceptul şi fără ştiinţa ei în acest bâlci. Francezii au venit la Bucureşti cu o treabă serioasă, nu să fie folosiţi abuziv în scopurile electorale ale românilor, nici ca paravan pentru folosirea incorectă a banilor publici.
În orice caz, dezinteresul total faţă de performanţă al actualei echipe din fruntea Federaţiei de Fotbal şi interesul pentru alte aspecte – care ar trebui verificate de factorii de control competenţi – impun înlocuirea urgentă a întregii conduceri a Federaţiei de Fotbal. În actuala formulă, naţionala noastră nu are nici o şansă către marea performanţă pentru că federaţia nu mai este interesată de fotbal, ci de afaceri şi de orice altceva.
În fotbal, ca de altminteri în toate domeniile, imaginea României în lume înseamnă un singur lucru: performanţă. Meciul din 6 septembrie arată contrariul: cum se poate cheltui enorm de la buget pentru a face ţara noastră de ruşine.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
