Şmecheriile astea cu familia tradiţională ar trebui să se oprească – că poate vine mâine un nebun şi ne duce la referendum să hotărâm dacă politicienii corupţi, ăia care-au pus țara asta la pământ, ar trebui spânzuraţi; şi ghici ce-o hotărî poporu’?
Sau să hotărâm câte bice primesc pe spinare ăia care nu-şi fac cruce cu limba când trec pe lângă biserică – sau sau sau. Înfumurarea asta cum că-i vrerea poporului e bumerang uneori, citește un pic despre Revoluția franceză și vezi cum în numele poporului s-au copt copii în cuptoare de pită; da, și vei mai afla că tot în numele poporului, pe altarul bisericii Notre-Dame, a fost pusă Zeița Rațiunii – o prostituată-n pielea goală.
Aici nu mai e vorba de homosexuali sau nehomosexuali, iubească fiecare ce-i place, nu-i treaba mea și nu ăsta-i subiectul; nu mai e vorba nici de recunoașterea parteneriatelor civile (așa-zisa căsătorie), dar se naște încet-încet, din scremerea asta semi-narodnicistă, un Ev Mediu.
Cât mai e până să obligi femeile să-și acopere capul pe stradă, cât mai e până să mă obligi să mă-nchin de câteva ori pe zi sau să pup poala popii? Mă scoți în afara legii dacă-s văduv, divorțat sau nu am copii? Dar dacă am o nevastă și-o amantă, dacă-mi las nevasta și mă mut la secretară, dacă schimb vreo cinci neveste? – mă încadrez în familia tradițională, nu-i așa?
Dacă nebunia asta cu impunerea reperelor bisericești va merge până la capăt, cea care pierde în final va fi chiar Biserica; lumea nu stă în loc, merge înainte că vrem-că nu vrem și iarăși popimea va fi scoasă vinovată că se opune timpului – s-a mai întâmplat. Nu cere nimeni Bisericii, că-i ortodoxă, catolică, neoprotestantă sau ce-o fi, să se bucure la vecernie că Ion îl pupă pe gură pe Gheorghe, dar nu băga Biserica sub plapuma omului, cât o fi de păcătos și „pe invers“ omul ăla. Rolul Bisericii e să mă aducă spre credință, nu să-mi impună credința.
E biserica aia un pic mai veche, de pe vremea când îți făceai cruce pe ascuns și sperai că bunul Dumnezeu, așa infinit de bun cum o fi, tot îi urăște măcar un pic pe comuniști.
În râca asta cu „familia tradițională“ se întâlnesc două frății cu aceeași idee extremă despre libertate: cei care i-ar spânzura pe homosexuali (ei sunt „ceilalți“, nu divorțații sau văduvii) și cei care se prefac că-i normal ca la unele parade gay să apară ciudați cu pene-n cur, un tămbălău făcând în numele libertății lor – nici nu știi ce să-i răspunzi copilului când vezi imaginile la televizor. Fiecare gașcă vrea să impună celeilalte găști propria definiție, unii tremură că le apune lumea, ceilalți o dau – pac la Răsboiul – cu discriminarea.
Între timp, ce-ar fi să cerem autostrăzi „tradiționale“, școli „tradiționale“, spitale „tradiționale“; să vorbim deschis despre tradiționala șpagă rumână, despre angajările pe pile, și astea tot tradiționale fiind? Despre bisericile cu termopane de plastic? Pentru astea nu se fac coaliții; și dacă s-ar face, câte partide ar adera cu aceeași râvnă? Hai să vorbim deschis despre valorile noastre, ne ține rânza?
Austriecii au construit calea ferată Arad-Alba Iulia, 211 km, în mai puțin de un an de zile – da, cu tehnologia de acum un secol și jumătate. Noi de când ne câcâim cu autostrăzile? Zilele trecute, „Muza adormită“ a lui Brâncuși s-a vândut la New York cu peste 57 de milioane de dolari – noi n-am fost în stare să strângem, un popor întreg, unșpe milioane pentru “Cumințenie“. Despre ce valori vorbim? Despre care libertate? Aia de a fi, vorba lui Brâncuși, și mai proști și mai săraci? Când i-ai auzit pe deștepții ăștia naționali îngrijorați că se duce de râpă familia românească vorbind despre autostrăzi, Brâncuși, modernitate?
Liderii Bisericilor au tăcut, academicienii au tăcut, toți au tăcut – nu cumva să se curețe boboru’ de râie și să se revolte că nu-s autostrăzi, școli, spitale.
De fapt, e o ipocrizie fără margini – ținta e coalizarea euroscepticilor, a marginalilor care mai cred că Uniunea Europeană ne distruge valorile, că ne-ar fi mai bine fără NATO sau că România e în pericol de dispariție. Sunt ultra-românii care mai cred că evreii conduc lumea sau că legionarii și Ceaușescu au ținut cu poporul și că – asta chiar n-ai cum s-o eviți –
ungurii ne iau Ardealul. Nu le spune nimeni, nici Biserica, nici Academia, că Europa asta, așa cum o fi, a primit români ca Brâncuși și Coandă și Enescu și i-a făcut mari – că românii nu prea dau șanse românilor; nu le spune nimeni că evreul Lazăr Șăineanu, cel care a iubit ca nimeni altul limba română și i-a pus oasele la loc, a cerut jumătate de viață cetățenie română și n-a primit-o; nu spune nimeni că Ioan Sigismund Zápolya/János Zsigmond Zápolya, ultimul rege al Ungariei, primul principe al Transilvaniei, a introdus limba română în Biserica Ortodoxă din Ardeal în locul celei slave – și da, spre marea supărare a popimii ortodoxe. Om avea în noi sămânță de națiune mică și asta ne face să punem sub preș tot ce nu ne dă bine la mândrie? Până să vorbim de familiile altora, tradiționale sau nu, oare cum ar fi să-i luăm un buchet de flori nevestei și să nu ne mai altoim copiii?
Trădare, nu-i așa?, cum să spui chestiile astea când noi am învățat din manuale că suntem un fel de extratereștri morali & ospitalieri & drepți & viteji? Cum să spui că libertatea e un bun personal și că nu ai nevoie decât de reperele oneste ale legii ca să faci ce vrei cu libertatea asta? Uite, unii aleg mereu ajutorul social, alții se fac medici, lăcătuși mecanici, dascăli sau zugravi. Unii iubesc femeile, alții, câți or fi, iubesc bărbații și ăia care nu iubesc pe nimeni – ne arată experiența – intră în politică. Care cui taie capetele?
Acest referendum nu va avea loc – și nu apăr o cauză sau alta, fiecare să-și trăiască iubirile cum crede de cuviință –, dar ideea că o majoritate poate zdrobi o minoritate doar pentru că-i majoritate ne duce înapoi cu secole; nu e un referendum care să facă dreptate, ci unul care dă cu dreptatea unora pe spinarea altora – și noi am mai trecut prin asta, pe vremea când, dragi tovarăși ai Coaliției pentru familie, stimați lideri ai Bisericilor – amintiți-vă – ne făceam cruce pe ascuns.
