Cum mi-am pierdut mama? | OPINIE

de Marius Ghilezan , 30 august 2017 - stire actualizata la ora 15:30, 30 august 2017
Cum mi-am pierdut mama? | OPINIE

Am luat-o cu mine prima oară în străinătate când aveam 16 ani. S-a bucurat enorm că-mi poate ţine companie. Şi-a pus în bagaje cele mai fine rochii şi cele mai echilibrate tocuri, pentru a fi elegantă în lumea bună. Europa era miezul din visul ei. La Berlin, pe Unter den Linden, mi-a vorbit despre cum naraţiunile geografului Alexander Humboldt i-au deschis lui Charles Darwin apetitul pentru călătorii, dar şi despre Zidul Berlinului.

Din plăcile de vinil ale Pink Floyd-ului cunoşteam forţa semnificaţiei, dar nu înţelegeam de ce nu aveam voie să ne apropiem de el. În ciuda riscurilor, într-o noapte ne-am furişat mai mult decât prevedea regula. Ea a aruncat peste zid o parte din moştenirea ei. N-am ştiut atunci să-mi explic gestul.

În Pargamon, în faţa tronului lui Nabucodonosor a contrazis ghidul care explica unor evrei cum armata celebrului rege al Babilonului a salvat o parte a zidurilor din Ierusalim când soldaţii au recunoscut profeţii pictaţi pe pereţi.

În Alexanderplatz mi-a dat un cot în spate. Nu ţineam spatele drept şi fruntea sus. Un om demn trebuie să bombeze pieptul şi să tragă umerii înapoi. Aşa o învăţase mama ei. În înalta societate trebuie să ai ţinută şi privire semeaţă.

În anii de după revoluţie, la Muzeul Prado le explica americanilor motivul pentru care pajiştea cu clădiri istorice nu poate fi nicicum comparată cu Flushing Meadows, chiar dacă starurile sunt măsurabile la popularitate cu unităţile cunoaşterii, dar nu şi la relevanţă.

A fost cu mine pe Santiago Bernabéu. M-a corectat părinteşte când l-am confundat la Radio Timişoara pe Alfonso cu Zamorano.

Cunoştea istoria Europei. Avea demnitatea exilatului care ştia că nu poartă nicio vină. Spera în ziua egalităţii şi a recunoaşterii noastre ca o naţiune parteneră.

În Portugalia n-a mai fost cu mine. Dar i-am simţit umbra. Şi poveţele. Suntem mai vechi decât lusitanii, iar femeile
noastre sunt mai frumoase decât ibovnicele din filmele siropoase. O simţeam mândră alături de mine.

Descopeream împreună Oraşul Luminilor şi dreptul nostru de a ne lumina pontifical în Piaţa San Marco. Avea îndoieli privind adevărul legat de Giulgiul din Torino. Privea Sixtina cu înţelepciunea credinciosului care avea propria viziune, nu arbitrată de un mare maestru. Un geniu, dar pământean. Îl recunoştea. Ştia că Irving Stone i-a trucat povestea vieţii. Îl diviniza, dar nu i se închina.

Ar fi vrut să-i cunoască pe Iones­co, pe Cioran. Dar n-a fost chip. S-a mulţumit să-i descopere prin lectură.

Să stai drept şi să-l priveşti pe celălalt în ochi. Erau sfaturile sale, pe patul morţii. Nu suntem cu nimic mai prejos decât italienii. Grecii sunt mai puturoşi decât oltenii, dar mai norocoşi cu miturile din care trăiesc şi azi. Ialta a trecut.

Istoria nu mai poate fi dată înapoi.

Să fii demn e un atribut al conştiinţei şi al libertăţii.

N-ai pentru ce să stai aplecat. Ai plătit în Decembrie preţul libertăţii. Noi am fost mereu în Europa, doar nişte înţelegeri ascunse ne-au ţinut în exil. Cam acestea au fost ultimele sale recomandări. Asemenea altor profesori, avea îndoieli. Se temea de atotcunoscători. De posesorii de certitudini cu breloc şi ştaif pus ca abţibild.

Putem fi la fel de harnici
ca nemţii dacă ştim să ne organizăm. Mai iuţi ca englezii şi mai cabotini ca italienii pe marea scenă a lumii.

N-am fost cuceriţi, dar nici cuceritori. Dar am preţuit respectul celorlalţi acordat cumsecădeniei noastre tradiţionale.

Acum, la 27 de ani de la ieşirea din exilul forţat, după aproape trei decenii de democraţie, de libertate exersată, de pluripartidism şi alternanţă la putere, de parteneriate strategice, încununate cu simbria NATO şi cordeluţa UE, pe ea am pierdut-o.

E plină de ură. Îşi duşmăneşte aproapele. Apleacă spinarea când Marile Cancelarii dau ordine. E de nerecunoscut. Îşi vorbeşte de rău originile, clasa politică, neamul, oraşul. În timp ce mai şterge la fund câte un bătrân italian şi mai duce o oliţă la toaletă, urlă pe iPhone că ţara e plină de penali. Că nu se poate întoarce. Preferă să joace partitura slugii, în loc de cea a stăpânului acasă.

Pe ea am pierdut-o în vremea când Oraşul Luminilor nu înţelegea cum de ne-am transformat în barbari contra ungurilor, după aşa o frumoasă şi eroică poveste a unui Decembrie sângeros.

N-ar fi acceptat niciodată să nu stea pe tocuri şi să-l privească pe celălalt drept în faţă. Fie că era Alfonso, fie că vorbea cu Fräulein Gertrude despre cât de sociabil e un veac de singurătate. Pe Gabriel García Márquez nu l-a întâlnit, dar tare mult şi-a dorit să-i spună că şi ţiganii copilăriei sale de pe Strada Lunei umblau cu magnetul în căutarea de metale.

Printre străini nu o mai am pe ea. Cea demnă, zveltă, ambiţioasă.

Mama mea din poveste e România. Am pierdut-o. O caut şi nu o găsesc. Printre atâtea turbulenţe şi războaie fratricide, nu întrezăresc raza cea bună. Dar poate într-o zi ea se va întoarce. Ce bine ar fi.

Comentarii

  • Mircius

    02 septembrie 2017 21:18

    Marius Ghilezan - un timisorean trist devenit mare pesedist. Apare la Realitatea TV cand lipseste Rares Bogdan, atunci bolsevicul Hoandra ii invita pe Ghilezan, Alexandrescu, Iosif Buble, Ciutacu.Oameni care slujesc ciuma rosie.

    raspunde comentariului
  • Ciombe

    01 septembrie 2017 8:08

    Minunat scris! Dar cati dintre noi, au sensibilitatea sa iubeasca Romania asa, hmm?

    raspunde comentariului
  • Frunzila

    31 august 2017 0:36

    Doru Pop - Conf. universitar la Babes-Bolyai ClujMai scurt, manelizarea Romaniei sau cum a explicitat Madalin Voicu cu ani in urma "*******, din nationalitate conlocuitoare vor deveni nationalitate inlocuitoare".., in loc sa se romanizeze *******, se tiganizeaza romanii, e mult mai simplu si pe intelesul tuturor.România "ne-resetabilă" i motenirea "neamului prost""Resetarea" societăii în care trăim nu este posibilă pentru că pur i simplu nu există resursele umane pentru a o realiza.Marea problemă a României contemporane este golirea demografică. Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice.Ateptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care ateaptă minuni din nimic.Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este acum.De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale. Oameni de calitate, bărbai curajoi i femei inteligente, cetăeni bine educai i intelectuali formai de-a lungul câtorva generaii au fost ucii sau au fugit din acestă ară. Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.Naiunile i popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic nu regenerează la nesfârit. În teoria politică există o tiină numită demografie politică, specializată în studierea efectelor transformărilor care au loc la nivelul structurii populaiei asupra societăii în ansamblul ei.Funcionarea unor sisteme politice sau disfuncionalitatea socială nu pot fi înelese fără studierea dinamicii populaionale.În întreaga lume asistăm la nite transformări demografice fără precedent, iar dezechilibrele demografice au fost mereu o sursă pentru marile conflicte globale sau regionale.Al Doilea Război MondialA vrea să atrag atenia asupra efectelor negative ale acestei schimbări demografice pentru istoria recentă a naiunii noastre i asupra modului cum arată instituiile publice i private de la noi.Pretutindeni vedem surogate de profesioniti publici, fantoe de politicieni, profesori contrafăcui, medici incompeteni.Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism i ne ciocnim de zidul competenelor false.De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel naional?Din epuizarea demografică!Prima golire demografică s-a produs la începtul secolui trecut i a fost o consecină nefastă a celor două războaie mondiale.În urma conflagraiilor mondiale, România a pierdut, cumulat, aproape 10 din populaie, mai ales de sex masculin.Conform estimărilor, în urma primului conflict global am pierdut peste 600.000 de oameni civili i militari, iar în cel de-Al Doilea Război Mondial au murit peste 500.000 de oameni civili i militari.La pierderile cumulate trebuie să adăugăm i victimele Holocaustului i pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce înseamnă cel puin încă 1,2 milioane de oameni.Catastrofa demografică a continat i în România stalinistă. Urmând modelul sovietic, statul român a demarat un proces de epurare demografică pe criterii de clasă, orientându-se mai ales împotriva elitelor sociale i intelectuale.Astfel, conform evaluărilor din Raportul Tismăneanu, se pare că ar fi vorba de 350 de mii de victime - dei ali cercetători susin că între 1948 i 1989 au fost ucise 1,2 milioane de persoane.Oricum încă 10 din cetăenii statului român au fost eliminai, i nu vorbim doar despre elita politică.A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă i valoroasă săteni bogai, preoimea educată, precum i o mare parte a intelectualităii urbane medici, avocai, profesori.Evreii i etnicii germaniLa aceste victime politice se adaugă cumplita dispariie a unor etnii întregi, care are consecine grave pe ansamblu.Pierderea irecuperabilă a cel puin două etnii foarte importante pentru structura socială a statului român modern, evreii i etnicii germani, este incomensurabilă.În aceeai perioadă au plecat din România aproape jumătate de milion de evrei conform statisticilor din 1947 erau peste 400 de mii de evrei în statul român, dar distrugerea este i mai mare, dacă inem cont că în 1930 România Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei, în timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se declară de această etnie.Evreimea românească a avut un rol de urbanizare, de racordare la valorile cosmopolite i de stimulare a vieii artistice, culturale i economice.Să nu uităm nici că Nicolae Ceauescu a primit jumătate de miliard de mărci pentru ali aproape 200 de mii de etnici germani, pe care i-a vândut ca pe nite bunuri de export.Numai că, tot conform recensământului din 1930, tim faptul că România avea peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai sunt puin peste 60.000.România a mai pierdut aproximativ 10 dintre cetăeni, dintre care muli reprezentau o elită socială, modele publice de comportament.Exodul după 1989A treia i cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Dei statisticile nu sunt concludente, pentru că muli români i-au luat lumea în cap, pur i simplu au plecat fără să se mai uite în urmă i fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5 i 3 milioane de concetăeni au emigrat în ultimii 25 de ani.Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de milion de români.i nu au plecat doar infractorii, leneii sau ignorantii. Au plecat tinerii de până în 35 de ani, oameni educai i bine pregătii profesional, bărbai i femei curajoi i cu iniiativă, cu profil psihologic de învingători, indivizi gata să muncească, dispui să facă eforturi remarcabile de adaptare la o nouă societate. Iarăi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.Golirea etnică a dus i la atingerea limitelor morale i etice. Pentru că mârlănia i primitivismului comportamentelor nu se schimbă peste noapte.Lipsa de decenă i elegană în comportamentele publice nu pot fi predate sau învăate din manuale de "bune maniere".Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după fiecare golire demografică, locurile goale au fost umplute de cineva?Din păcate în locul unor oameni cinstii i educai, instituiile româneti au fost populate cu hoi i arlatani. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligai să punem analfabei napani, în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă i creaturi care înjură i scuipă, ghiolbanii i primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligeni i serioi, urmând vechea filosofie mioritică nimeni nu este de neînlocuit, cum nu se poate mai FALS!Cu cât te pricepi mai puin la un lucru, cu atât ai anse mai mari să fii pus într-o funcie care să-i permită să administrezi acel domeniu. Incompetena a devenit la noi o formă de calificare.Miliienii au ajuns profesori de democraie, turnătorii au devenit instructori de etică i morală, iar nulităile s-au transformat în modele de comportament și formatori de opinie. Cand vulgaritatea i nesimirea sunt substitutele bunei-creteri, nu mai e nimic de făcut, nu mai poi dobândi deprinderi civilizate la doctorat.Pseudo-intelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat definitiv i confortabil în fotoliile lăsate libere de oamenii de calitate, diveri mitocani iau drept libertate de exprimare sudalmele, i orice semianalfabet care crede că vorbirea este egală cu inteligena îi dă cu părerea despre cum ar trebui să arate lumea.Farsorii dansează pe scena publică, mimând societatea civilă, iar mass-media este plină de ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatică elementara, nimic nu-i împiedică să debiteze aberaii.Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic este doar vârful de aisberg, cu cât coborâm mai jos în infrastructura demografică a ării în care trăim, vedem pretutindeni dezastrul.Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol i mai bine asistăm cum se instalează domnia neamului prost - mai ales din punct de vedere moral,nu doar organizaional sau administrativ. Daca astazi suntem o natiune distrusa, nu e din cauza disparitiei fabricilor si uzinelor, aceasta fiind doar o consecinta, ci din cauza factorului UMAN, calitatea acestuia din urma stand in numarul de like-uri pe Facebook...Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continuă să se perpetueze. Democratia are multe plusuri, dar si un urias minus, lipsa oricarui criteriu de selectie a liderilor.Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele i resetarea sistemului nu mai înseamnă nimic, Romania este o colonie.., vasală multora, dar mai ales vasală neamului prost.

    raspunde comentariului
  • Iancu Jianu

    31 august 2017 0:23

    O abureala. Citat ,,Îi vorbete de rău originile, clasa politică, neamul, oraul. În timp ce mai terge la fund câte un bătrân italian i mai duce o oliă la toaletă, urlă pe iPhone că ara e plină de penali. Că nu se poate întoarce. Preferă să joace partitura slugii, în loc de cea a stăpânului acasă." Mai Ghilezanule, daca am fi ,,stapani" acasa ar fi nemaipomenit....dar STAPANI SUNT NUMAI PENALII... Noi suntem BATJOCORITI ...ca mai tot poporul asta...umiliti la noi acasa si tu spui ca prefera romanii sa fie slugi la altii? ,, Apleaca spinarea cand Marile Cancelarii dau ordine..." Esti prost? De 10 ani a intrat Romania in UE si se roaga aia de noi SA NE FACEM SISTEMUL DE JUSTITIE SI NU REUSIM...datorita cui? Asta nu vrei sa spui si sa scrii ? Nuuu...e greu pt tine sa scrii lucrurile adevarate ....mai bine scrii prostii si lucruri strambe presarate cu ,,stai cu spinarea dreapta si privire semeata" ....Ce tampenie si ce vrajeala ticaloasa bagi aici. Ai merita sa intri la puscarie. Pt ca la noi acasa ne vezi ,,stapani" dar ,,preferam sa fim slugi"... Da. Ai dreptate.Asa e...noi ,,e prosti si rai" ...,,ca asa e romanii cand e obositi" de o marsavie ca a ta.

    raspunde comentariului
  • Christina Popescu-Reichart

    30 august 2017 15:49

    O tristete adinca in suflet, un regret si o nostalgie a trecutului, mi-au dat lacrimile, am plecat acum 40 de ani,dorinta mea de a visita lumea, dorinta de libertate....Fiind de origine germana, trebuie sa recunsc ca am avutmult noroc, intelegere si ajutor. Multumesc Germaniei, multumesc Romaniei.Doresc tuturor rominilor o viata sincera, curata si plina de success!!!!

    raspunde comentariului
  • spok

    30 august 2017 15:19

    Mama mea e Romania iar tatal meu este Partidul...

    raspunde comentariului
  • SPATELE DREPT SI FRUNTEA SUS !

    30 august 2017 15:18

    Marius , FELICITARI ! Esti un suflet ales si un bun roman ! " MAMA MEA DIN POVESTE E ROMANIA . Cea demna , zvelta , ambitioasa . Printe straini nu o mai am pe EA . Am pierdut-o . O caut si nu o gasesc ." De-ai sti cati romani ofteaza si-si sterg lacrimile pe furis prin cotloanele mapamondului plecati sa-si castige decent painea noastra cea de toate zilele ........Dar poate , intr-o zi .....caci tot ce-i romanesc NU PIERE SI NICI NU V-A PIERI !!!

    raspunde comentariului
  • Adi

    30 august 2017 14:07

    Nimic nu se schimba niciodata in mai bine fara efort, doar in mai rau, ca o boala netratata. Natiunea romana este un om umilit si terorizat pt. a fi expolatat de borfasi mafioti neobolsevici.

    raspunde comentariului
  • Goi

    30 august 2017 13:52

    Si chiar daca istoria nu poate fi data inapoi poate fi Respectata.Frumos si sensibil moment.Multumiri!

    raspunde comentariului
  • bravo

    30 august 2017 9:08

    Ooooo, ce articol! De suflet, real, trist, dar adevarat.

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design