Cum îl poate trimite Iohannis pe Dragnea la pescuit | OPINIE

Sabin Gherman 24.06.2017 - 22:37

Se înșală amarnic cine își imaginează că, numind premierul propus de Dragnea, Klaus Iohannis va fi președintele unei țări liniștite. Se înșală la fel de amarnic cei care speră că PNL, formând o nouă majoritate, ar aduce liniștea.

Share

Se înșală amarnic cine își imaginează că, numind premierul propus de Dragnea, Klaus Iohannis va fi președintele unei țări liniștite. Se înșală la fel de amarnic cei care speră că PNL, formând o nouă majoritate, ar aduce liniștea.

Există însă un scenariu care l-ar face pe Dragnea să se dea cu capul de pereți: președintele Iohannis poate spune așa: acum o lună, voi, pesediștii, ați arătat negru pe alb că în timpul scurt al premierului Sorin Grindeanu economia românească a avut cea mai mare creștere din Europa; până acum o lună, tot voi, pesediștii, ați spus despre Sorin Grindeanu că a adus reparații istorice în traiul profesorilor, al medicilor, al funcționarilor publici; tot voi, pesediștii, i-ați propus la schimb cu demisia funcții care necesită cea mai înaltă calificare în stat – ei bine, având în vedere aceste calități clamate de voi, plus faptul că, vă place sau nu, Grindeanu e membru al PSD filiala Timiș, îl numesc pe Sorin Grindeanu prim-ministru. Prin asta respect rezultatul alege­rilor și, în același timp, să băgați la cap că nu Dragnea a câștigat alegerile, ci PSD.

Iar Grindeanu va anunța că așteaptă ca partidele, toate, să își trimită în Guvern cei mai capabili oameni.

La prima vedere e un joc intelectual. Dar: șeful socialiștilor, Liviu Dragnea, a arătat că nu e în stare să conecteze partidul câștigător la marile oportunități ale țării – mai mult, e pe cale să distrugă cre­dibilitatea de care România se bucură (încă) în exterior. Încă un dar: Marele Om din Teleorman a dovedit că nu e capabil, pur și simplu, să gestioneze corect nici măcar propriul program de guvernare, ăla pe care doar el îl știa. Plus: atâta vreme cât în fruntea unui partid se va afla un inculpat, partidul va lucra în mod natural în rezolvarea problemelor penale ale Șefului – o vedem la PSD, o vedem la ALDE, am văzut-o la aproape toate partidele. Mai pune: staff-ul socialiștilor nu are niciun exercițiu etic în gestio­narea crizelor – asta s-a văzut de la mârlănia întinsă UDMR-ului până la votul la vedere.

Ce poate urma, în afară de niște crize de isterie ale televiziunilor de partid? Până la urmă, credibilitatea lui Grindeanu, bun-rău, e la un nivel la care Dragnea nici nu visează. Nici nu cred că ar fi nevoie să meargă de două ori în Parlament – dacă socialiștii își văd li­derul rănit, o să-l sfâșie; așa au pățit toți. Sunt convins deci că un Guvern Grin­deanu 2 ar fi votat. De ce ar fi votat? În primul rând, libe­ralii și ceilalți trebuie să știe că intrarea lor la guvernare – fără o parte din socialiști – e sinucidere; orice alt guvern ar veni, ar trăi în coada de cometă a promisiunilor PSD, iar un PSD în opoziție poate fi letal prin populismul lui. Dar preluarea părții „spălate“, ne-penale de la socialiști, într-un guvern de (mai mare sau mai mică) uniune națională i-ar împăca pe toți și, în plus, ar da acea notă de unitate cerută de toate partidele care fac din Centenar insignă la rever. Singurii care și-ar mușca din pumni: Dragnea, Olguța, doamna aia blondă din Teleorman, Ponta și gașca baronilor – vreo treizeci în total.

Ce câștigi? În primul rând, cureți social-democrația de tentația autocrației – nu se știe cât durează, la ei e o tradiție, dar pe termen mediu măcar țara e liniștită. În al doilea rând, poate pentru prima dată cu un guvern de uniune națională, România se arată pregătită să își asume unitar oportunități și provocări istorice. Da, va trebui să negociezi la sânge: mutrele vechi, de stânga sau de dreapta, alea care făceau naveta la DNA, nu mai au ce căuta în Palatul Victoria.

O să spună unii: și dacă Dragnea se înfoaie și amenință cu suspendarea președintelui? Aici deja au mai pățit-o socialiștii, când oamenii le-au luminat cerul cu 500.000 de telefoane; și dacă lumea n-a ieșit acum în stradă e doar pentru că rănile provocate de Grindeanu cu OUG 13 nu s-au vindecat. Peste asta vine și Iohannis, cel primit de Trump, Merkel, Macron – iar cei care au ieșit astă-iarnă cunosc exact și vor apăra în stradă semnificația acestor vizite. Și peste astea două: nu toți pesediștii mor de dragul lui Dragnea, doar că-s paralizați de frică.

Dar dacă parlamentarii, buiecii de ei, câți or fi, vor forța alegerile anticipate? Stai liniștit, mulți dintre ei speră, dacă tot și-au dublat indemnizațiile, să-și plătească acum datoriile din campania electorală. Asta pe de o parte. Pe de alta, ți-am spus: există o masă critică, tăcută, în tot acel haloimăs al spaimei – ai văzut cu câtă grijă băgau unii bilele în urnele de vot, nu cumva să i se pară Stăpânului că bila albă nu-i destul de albă sau că aia neagră nu-i destul de neagră: ei vor sfâșia primii.

O să mai spună unii: de ce Grindeanu? Că s-a dovedit slab, cel puțin în ianuarie și februarie. Bine, numește atunci pe Chirica de la Iași, sau pe Aurelia Cristea, sau pe oricine care, venind dinspre socialiști, poate să curețe ideologia asta de mârlănie. Și dacă o să sară liberalii că-s flămânzi sau că ei sunt premianții cu soluții miraculoase? USR? UDMR? Vor sări – dacă! – câțiva li­deri, nu mai mult; să fii însă convins că eșaloanele doi și trei pricep repede unde e interesul național și unde-i șmecheria liderului; și dacă n-au cârtit până acum e pentru că nicio autoritate nu le-a protejat indignarea.

Klaus Iohannis are această autoritate și încă ceva în plus: datoria de a nu lăsa o țară întreagă pradă negocierilor de culise sau partidelor de pescuit. Președintele a fost perceput, o bună bucată de vreme, ca un lider prea puțin interesat să tranșeze lucruri esențiale – acum are prilejul să-și fo­losească forța, va trebui să apere ideea că democrația presupune și etică.

Mai pune peste toate un discurs onest despre proiectele noastre ratate și despre ce, indiferent de opțiunile politice, e musai să facem: educație, sănătate, infrastructură. Umblă la legislație: corupții să nu mai poată fi condamnați cu suspendare, gestiunea frauduloasă a banului public. Etc. etc. etc.

Pare imposibil, așa-i? E mult prea simplu ca să nu pară complicat? Da, știu, dacă nu se realizează astfel de visări e pentru că, uneori și rar-rar, când istoria ne murmură imnul, noi ne întindem pe partea ailaltă – că suntem rupți de oboseală, da’ știi cum?: rupți-rupți, ca atunci când visezi că nu poți dormi.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...
loading...