Privesc uluit, din afară, mişcările PNL de găină fără cap care aleargă prin curte cu ultimele forţe, sleită. Dintre motivele dezastrului, două sunt cruciale: lipsa unor lideri forţe care să impună respect şi recunoaştere în partid şi în societate, dar şi deficitul de democraţie internă. La cele cruciale, se mai adăugă trei motive: lipsa unei strategii politice eficiente, lipsa unui sistem intern articulat care să compună programul şi lipsa unui sistem de resurse umane.
Bâlbele de săptămâna trecută când ba Cioloș, ba Tăriceanu ar fi preluat pe rând partidul nu fac decât să adâncească senzaţia de zvârcoliri inestetice, necontrolate.
Exemple de bâlbe postelectorale sunt şi insistenţa de a crea un guvern de la înălţimea celor 20% şi declaraţiile privind invalidarea mandatului lui Dragnea. Însă cenuşa poziţionărilor anticorupție nu ţine loc de strategie politică între votarea mamei lui Cherecheș (susţinută de fiul puşcăriaş pe toate afişele) şi votarea nesuspendatului Victor Paul Dobre.
PNL-ul vechi a avut mereu un sistem de a importa lideri care să aducă scoruri bunicele pentru partid. Însă, pentru o formaţiune ce nu se mai poate opri la nivelul de „partid-balama“, ci pentru un partid cu pretenţii de a putea ancora o guvernare (nu acum, în general!), pepiniera trebuie să fie în interior. Lideri precum Mona Muscă şi Valeriu Stoica (din vechiul PDL) au fost aruncaţi în negura istoriei, deşi cineva de talia Monei Muscă nu ar fi sunat niciodată la o uşă, într-un videoclip pe net, că vine Dragnea să îi fure sandvişul unui copil.
Lideri mai noi gen Andreea Vass au fost pur şi simplu daţi la o parte, iar Turcan declară că nu se gândeşte la candidatură, se concentrează pe interimat. Liderii vechi nu au candidat în fiefurile lor – Atanasiu a lipsit din lista de Alba şi a ratat cu brio intrarea în Parlament. Anca Boagiu, care a făcut (nu înţeleg cum a reuşit, dar asta e realitatea) cel mai bun scor pe Bucureşti la locale, a fost mazilită la Maramureş, concluzia fiind că scorul pe Bucureşti a scăzut. Sulfina Barbu a fost şi ea tot mazilită, însă în josul listei de Bucureşti – locul 6 la Camera Deputaţilor fiind evident ne-eligibil şi ilogic.
Lideri puternici cu probleme, gen Hogea de la Tulcea, Scripcaru de la Braşov şi Dorin Florea de la Târgu Mureş, au fost concuraţi palid şi ajutaţi din exteriorul partidului, cu rezultatul că PNL îşi asumă toate oalele sparte şi blatul, fără vreun beneficiu electoral.
Dincolo de aranjarea liderilor, deficitul de democraţie s-a manifestat încă de la momentul fuziunii. Gândirea centralist-organizatoare a dictat, prin statutul noului PNL, amânarea alegerilor interne până în 2017. Nu ne mai amintim, dar fuziunea PNL-PDL a fost setată pentru câştigarea prezidenţialelor şi a parlamentarelor. Conflictele de poziţionare în vederea noilor funcţii au paralizat în multe filiale activitatea curentă şi electorală. În loc să se dea semnale de tipul sancţionări sau chiar excluderi ale ambelor tabere beligerante în războiul intern PNL-PDL măcar într-un judeţ, semnalele de la un Atanasiu, de pildă, au fost pe dos: rezistaţi, vechi peneliști, că veţi prelua tot, „PDL va da doar sediile“ etc. Chiar în singurul loc unde s-au organizat alegeri – Bucureşti – nu s-a ţinut cont de rezultatul lor, de vreme ce Bușoi a fost susţinut să câştige, Boagiu a fost trimisă la Maramureş, iar fostul preşedinte al filialei Bucureşti, Predoiu, cu rezultate catastrofale la locale (catastrofale în primul rând pentru că a acceptat 3 candidaţi schimbaţi în succesiune scurtă), a fost aplaudat zilele trecute în momentul anunţării candidaturii la şefia partidului.
PSD a câştigat şi pentru că Moshe Klugaft şi Sefi Shaked, cei doi consultanţi israelieni ai lui Dragnea, au măturat totul cu o strategie politică închegată. Primul pas, pentru ca participarea la vot să fie cât mai mică, răspunsurile lui Dragnea la toate atacurile au fost foarte palide, pentru a nu enerva şi polariza. Al doilea pas, în plus faţă de votanţii obişnuiţi PSD, au fost ţintiţi cu promisiuni (vezi reduceri de taxe) alegătorii din urban, motivul creşterii de la un bazin tradiţional de 38% la 45%.
În ceea ce înseamnă sistemul de scriere al programului, rezultatele „Guvernului din Umbră“ al PNL au tins spre zero. Nicio „şedinţă“ care să fi fost publică a Guvernului din Umbră, niciun act normativ atacat pentru a da senzaţia unei poziţionări principiale şi sănătoase faţă de Guvernul tehnocrat, doar măcăneala politică lansată de la înălţimea poziţionării cu 11,7% pe locul trei a „premierului din umbră“. Este locul pe care PNL îl poate obţine uşor şi la nivel naţional, cu un astfel de lider. În plus, un program economic însăilat a prins ca un bot mămăliga aruncată pe un perete de humă. Cum, nu s-a entuziasmat lumea de aceleaşi opt spitale regionale care au fost anunţate prima dată în 2008?
Ei uite că nu! În tot acest timp, Dragnea defila fără un răspuns corespunzător cu promisiuni doldora la adresa clasei mijlocii şi cu un program economic neanalizat de „experţii“ PNL. PSD a câştigat, conform unor exit-poll-uri, majoritatea votului tinerilor, aproape 40% din voturile din urban şi 27% din voturile celor care au absolvit o facultate (mai mult decât PNL), întorcând pe dos convingerile că electoratul PSD este format din pensionari, cei din rural şi needucaţi.
În ceea ce priveşte strategia „de cadre“ a PNL, de ea se ocupă (bănuiesc că şi în prezent) vizionarul Costică Canacheu. Lideri tineri cu rezultate bune daţi la o parte (singura excepţie notabilă: Glad Varga de la Arad), pe de altă parte, tânăra Mara Mareş de la Braşov devenind un simbol pentru modul în care PNL înţelege reîmprospătarea forţelor politice. Una dintre soluţiile posibile pentru PNL este Ilie Bolojan preşedinte, Raluca Turcan are nevoie de o echipă în spate şi trebuie încă să confirme. Sunt necesare însă repararea urgentă a problemelor de mai sus, închegarea comunicării politice şi reapropierea alegătorilor dezamăgiţi.
