În ciuda impresiei că în Ucraina Kremlinul pune în aplicare un plan imbatabil, atent întocmit, o analiză, chiar și sumară, scoate în evidență faptul că Rusia n-a avut o strategie clară și, mai mult, a comis erori grave de evaluare a situației, generând reacții pentru care nu era pregătită și pe care nu le-a luat în calcul.
Încă din toamna lui 2013, propaganda Moscovei, difuzată prin canalele de televiziune care se retransmiteau în Ucraina, a încercat să creeze un curent anti-UE. Rezultatul a fost diferit de cel scontat: după refuzul Guvernului Mikola Azarov de a semna acordurile cu UE la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, zeci de mii de oameni au protestat.
Iar atunci când protestele păreau că se sting de la sine, președintele Viktor Ianukovici le reaprindea cu o și mai mare intensitate, din cauza brutalității cu care interveneau trupele speciale ale Ministerului de Interne. Utilizarea în exces a violenței venea, de regulă, după ce președintele sau premierul Rusiei își manifestau public dezamăgirea față de lipsa de fermitate a puterii de la Kiev în fața protestatarilor agresivi.
În ianuarie, atunci când majoritatea din Rada Supremă controlată de Ianukovici a votat un pachet legislativ care copia legile din Rusia prin care se restrângeau drepturile și libertățile cetățenești, protestele din Ucraina au intrat în faza decisivă, dar și cea mai violentă. Acele proiecte de lege, afirmă presa de la Kiev, au fost redactate la Moscova, iar liderul de la Kremlin ar fi insistat personal să fie puse urgent în aplicare.
De altfel, premierul rus Medvedev a condiționat a doua tranșă din împrumutul acordat în decembrie Ucrainei, care se afla în pragul colapsului economic, de stingerea Euro-Maidan-ului și reinstaurarea liniștii la Kiev. Ianukovici, altfel un politician experimentat și abil, presat de Kremlin, face greșeli în trei luni cât n-a făcut în întreaga carieră politică. Evaluările greșite ale Moscovei, presiunile la care Putin a supus autoritățile de la Kiev au contribuit la deznodământul dramatic al protestelor din Ucraina și la sabotarea propriilor instrumente de influență. …continuare în Revista 22.
