Doua amenintari planeaza asupra stabilitatii preturilor si, implicit, a buzunarelor noastre: scumpirea petrolului si a alimentelor. Avertismentul a fost reluat ieri de presedintele Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, care vorbea de o posibila "runda" a unui atac al petrolului asupra inflatiei. Daca putem spera ca alimentele s-ar putea ieftini in situatia unui an agricol normal, fara seceta, pretul petrolului nu depinde de noi. Este probabil, cu exceptia metalelor pretioase, singura marfa care are un algoritm sofisticat de evaluare. Uneori emotional. Pentru moment, cotatiile petrolului s-au calmat si au coborat la 86 dolari barilul, dupa ce se apropiasera ametitor, in noiembrie, de suta de dolari. Calmarea preturilor combustibilului-rege se datoreaza indestularii de moment a pietei americane, cea mai mare consumatoare din lume, mai putin asigurarilor primite de piete de la organizatia tarilor producatoare si exportatoare de petrol (OPEC), care s-a intrunit zile acestea.
De altfel, OPEC – care furnizeaza 40% din petrolul lumii – a admis ca nu poate controla preturile, iar tot ce poate face este sa livreze pietei cantitati suficiente. Baronii petrolului au vorbit, cu aceasta ocazie, de factori care influenteaza acum pretul petrolului si care nu au nimic de-a face cu fundamentele economice ale "aurului negru", cum ar fi crizele politice din tari exportatoare sau activitatea speculativa a fondurilor de investitii, care trateaza petrolul ca pe un produs financiar. Pietele pe care se stabileste pretul petrolului sunt cele ale derivativelor – Nymex, din New York, sau IPE din Londra, unde se pariaza pe produse financiare de tipul contractelor la termen. Asa incat pretul petrolului e dat de pietele derivativelor, care schimba de fapt "hartii" de valoare, dar arbitreaza astfel toate cumpararile si vanzarile propriu-zise de petrol din lume. Fondurile speculative joaca pe contracte la termen cu petrol cu aceeasi dezinvoltura cu care mizeaza pe dolar, pe yen sau pe aur. In ciuda cantitatii suficiente de petrol care inunda pietele, "aurul negru" ramane, la fel ca metalul galben, o marfa din ce in ce mai rara, iar sansele ca suta de dolari sa fie un prag de rezistenta ce va fi depasit sunt relativ mari, avertizeaza analistii. Pe de alta parte, deoarece in 2007 petrolul a oscilat intre cea mai joasa cotatie a sa (50 de dolari) si cea mai inalta (100 de dolari), pietele n-au transferat integral socul scumpirii in inflatie. Desi cotatiile au coborat cu mai bine de 10 dolari in aceste zile, avertismentele lui Trichet lasa sa se inteleaga ca petrolul are mari sanse sa ramana o marfa din ce in ce mai scumpa.
Probabil elementul de forta este interesul masiv al speculatorilor fata de piata petrolului, care au dublat cotatiile petrolului pana la un nivel-record. Pentru prima oara in istoria de aproape 150 de ani a petrolului, nu avem o scumpire declansata de conflicte sau catastrofe, ci de bani in miscare. Sa nu uitam ca primul asa-zis soc al petrolului, din 1973, a fost provocat de conflictul dintre Israel, Egipt si Siria. Atunci, petrolul a urcat de la 4 la 13 dolari in cateva zile. In 1980, alungarea sahului din Iran a provocat al doilea soc al petrolului, care s-a scumpit de la 13 la 40 de dolari. Adus la zi, cu luarea in calcul a inflatiei, cotatia din 1980, echivalenta cu 99,04 dolari, a ramas pana in noiembrie – recordul mondial.
Romania, care isi acopera cam jumatate din consumul de petrol din interior, are in prezent rezerve de aproximativ 76 milioane tone. Din care vor mai ramane 12 milioane tone in anul 2025 – cred cei care au lucrat strategia energetica a tarii.
