Oafacere financiara britanica este onesta, are valori in care crede si pe care le respecta, tine cont de oameni si se sprijina pe libertatea acestora. "As muri pentru libertate", declara ieri lordul Jones, baron de Birmingham, singurul ministru al guvernului laburist care nu are vreo afiliere politica.
Lordul Jones, alintat de presa britanica Digby Jones, a inaugurat la Bucuresti sediul Provident Financial, companie britanica ocupata cu acordarea de credite celor care nu au acces la imprumuturi bancare, deoarece sunt considerati insolvabili. Suna familiar, deja, nu-i asa? In fond, celebrele subprimes nu erau altceva decat credite ipotecare cu grad ridicat de risc, acordate de diverse institutii financiare celor care nu primesc imprumuturi de la banci. Sigur, Provident se limiteaza la mici credite de consum, acordate oamenilor care au acuta nevoi de bani, la un pret, e drept, piperat. L-am intrebat deci pe ministrul britanic al comertului si investitiilor cum isi explica succesul unei companii care poate fi considerata un creditor "subprime" intr-un moment in care banci de calibrul HSBC, Barclays sau Royal Bank of Scotland cad prada crizei.
Baronul de Birmingham, fost sef al Confederatiei Industriasilor Britanici, spune ca respectarea reglementarilor si implicarea oamenilor in ecuatia afacerii constituie ingredientele de succes intr-o perioada de criza. El a sintetizat criza subprime astfel: bancile s-au indepartat de oameni, au facut afaceri la distanta, folosind grile de evaluare, aparent corecte. In plus, reglementarile pietei financiare nu sunt calibrate la realitati. "Nu sunt in favoarea unor reglementari sufocante, dar relaxarea este prea riscanta", explica Digby Jones.
Lordul de Birmingham are propria descriere a crizei subprime: o companie din Arkansas i-a dat un credit de 5.000 de dolari unui american cu probleme financiare, care vrea sa-si cumpere o barca pe care o va folosi la pescuit. Pescarul garanteaza cu o casa, pentru care plateste rate la banci. O mie de astfel de credite sunt culese si "impachetate" intr-o cutie, care este trimisa unui broker pe Wall Street. Brokerul citeste informatiile despre produs, il transforma in ceva mai sofisticat si-l vinde la Londra. Acolo alt broker il cumpara, pentru ca vine de pe Wall Street si, nu-i asa, promite castig. De la Londra, cutia cu credite ipotecare cu grad ridicat de risc calatoreste la Frankfurt, unde sta in vistieria unei banci. Intre timp, pescarul din Arkansas, de care nu a auzit nimeni, nu mai poate plati.
Intr-o zi, o firma germana cere un imprumut pentru a-si finanta activitatea, banca vrea sa vanda cutia, dar, surpriza, nu mai valoreaza nimic. "Asta e tot. Au ajuns la produse financiare atat de rafinate, pana la punctul in care omul nu mai exista. Solutia pietei financiare va fi readucerea fiintei umane in ecuatie. Au dat credite pe baza conversatiilor telefonice, a grilelor seci si nu au avut contact cu clientii", spune ministrul comertului din Marea Britanie, care a fost si consultantul firmei de brokeraj al grupului financiar Barclays.
