Istoricul Mădălin Hodor analizează, într-un material pentru Revista 22, discursul directorului SRI, Eduard Hellvig, susținut pe 5 octombrie, la inaugurarea programului de master Studii de Securitate Globală din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. La ce anume s-a referit directorul SRI şi de ce a ţinut să facă acele precizări?
Ca să înţelegem trebuie să ne întoarcem în seara zilei de 28 septembrie 2017. În acea seară, începând cu ora 18.00, a avut loc la sediul GDS dezbaterea Procesul comunismului. Probleme şi soluţii. Am vorbit atunci, împreună cu Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, şi cu istoricul Mihai Demetriade despre anumite deficienţe care, în opinia noastră, pun în pericol desfăşurarea actului de justiţie în cadrul a ceea ce este generic cunoscut drept „Procesul comunismului”.
Cea mai mare problemă, am susţinut fiecare pe rând, referindu-ne la cazurile pe care le cunoaştem cel mai bine (Andrei Ursu – cazul Ursu, Mihai Demetriade – Braşov 1987, eu – Dosarul Revoluţiei), este absenţa unor documente de maximă însemnătate, a căror desecretizare şi predare către instituţiile competente ar lămuri definitiv gradul de vinovăţie a celor implicaţi. Am arătat că din cercetările făcute de noi rezultă, dincolo de orice dubii, că aceste materiale există, că ele au fost produse de fosta Securitate şi că ar trebui să fie în custodia SRI. Dacă nu sunt, atunci ar trebui măcar să avem o explicaţie a dispariţiei lor.
Considerând că demersul nostru este de maximă însemnătate (având în vedere că vorbim despre cauze aflate fie deja pe rolul instanţelor, fie în stadiul de întocmire a rechizitoriului), am decis să ne adresăm, în calitate de istorici şi de cetăţeni ai acestei ţări (o democraţie încă, după ştiinţa noastră), domnului preşedinte Klaus Iohannis, solicitându-i ajutorul. Am ales o formă publică de comunicare, şi anume o scrisoare deschisă, pe care am anunţat, tot în cadrul întrunirii de la GDS, că o pot semna toţi cei care doresc să ni se alăture în acest demers.
Întregul material poate fi citit aici.
