Prin comparație cu perioada Năstase sau Geoană, PSD-ul epocii Dragnea a devenit nefrecventabil, scrie Andreea Pora, într-un text publicat în Revista 22.
”Umblă împleticit, e nespălat și duhnește de departe, lațele slinoase îi atârnă peste gulerul cenușiu al cămășii, pe fața buhăită și în ochii apoși nu se citește nimic, face gesturi obscene și sare iute la bătaie. Mulți îl ocolesc scârbiți, întorc capul, trec strada. E încă tânăr, dar, doamne, în ce hal de degradare! Cam asta-i senzația în fața actualului PSD. O îngrozitoare prăbușire în raport cu el însuși. E drept, a fost mereu dezagreabil, cu un caracter prost, te mințea în față și te lucra pe la spate, hoț din născare, fura la început cu sacul, apoi cu cisterna, bătăuș și cu apucături securistice. Dar una peste alta, de la un moment încolo a fost loc de bună ziua. Prin comparație cu perioada Năstase sau Geoană, PSD-ul epocii Dragnea a devenit de-a dreptul nefrecventabil.
Ce s-a întâmplat, cum de a ajuns așa? În primul rând, vorbim despre dispariția completă a profesioniștilor, a competenței și meritocrației, atâta câtă era. În perioada fesenistă, de exemplu, liderii, miniștrii, secretarii de stat, chiar și parlamentarii, într-o oarecare măsură, erau selectați din eșaloanele doi-trei ale partidului comunist și Securității sau din cercul acesta de interese, urmărindu-se totuși o minimă competență și experiență. Mai apoi, în perioada Năstase și Geoană, selecția s-a orientat și spre activul de partid din teritoriu, spre așa-numiții baroni locali și spre noii afaceriști conectați la contracte cu statul care puteau aproviziona financiar partidul. Integrarea în NATO și aderarea la UE au impus niște minime standarde. O comparație între guvernele epocii Iliescu-Năstase și cele ale lui Dragnea sau Ponta arată prăpastia. Ne place sau nu, trebuie să acceptăm că între Văcăroiu-Stolojan-Năstase și Ponta-Grindeanu-Tudose este o diferență nu atât de calitate umană, cât una intelectuală și profesională. Dacă mergem mai jos, la miniștri, discrepanța e și mai mare. Să luăm bunăoară economia și finanțele – Mircea Coșea, Mișu Negrițoiu, Florin Georgescu, Mihai Tănăsescu (guvernele Văcăroiu și Năstase) – și omologii lor din cele două guverne ale lui Dragnea – Viorel Ștefan, Ionuț Mișa, Gheorghe Șimon sau Mihai Fifor. Comentariile sunt de prisos. E trist, dar până și contestata ministră a Educației Ecaterina Andronescu a ajuns să trezească nostalgii prin raportare la Liviu Pop. Măcar nu era agramată. Ce să mai discutăm de Cultură, unde de la Răzvan Theodorescu s-a ajuns la Lucian Romașcanu.”
