Jurnalistul Petre M. Iancu subliniază, într-un comentariu pentru Deutsche Welle, că blocajul politic izbucnit prin moțiunea de cenzură insolită în termeni democratici, introdusă de partidul la putere împotriva propriului guvern, ridică o seamă de stranii chestiuni politice şi etice.
E posibil să fi participat la revoluţia #rezist, a luminii şi civilităţii, să fi cerut "demisia lui Tăriceanu, Dragnea şi Grindeanu", iar acum să faci o deosebire între ticăloşii târgului, uniţi în opera distrugerii statului de drept?
E posibil. Fiindcă, din păcate, există un clivaj între politică şi moralitate. Acest hiat a generat zicerea potrivit căreia politica e o curvă, un truism de tot problematic, de vreme ce istoria e plină de lideri care au preferat lupta şi autosacrificiul, trădării, compromisului putred şi dezertării.
E posibil şi pentru că, aşa cum n-am obosit să repet de enșpe mii de ori, democraţia nu e doar despre principii, ci şi despre răul cel mai mic.
Şi este posibil şi pentru că oamenii, ca şi naţiunile, mai greşesc, dar se mai şi schimbă, în cuie fiind bătută doar răutatea, nu şi răii.
La începutul acestui an Grindeanu era o slugă umilă. Ca personalitate, nu exista. Era pur şi simplu nul şi neavenit. În fapt, lipsit de orice urmă de bărbăţie, nu reprezenta, ca om şi lider, decât nimicul şi nimicnicia, conducătorul unic şi nedisputat (dincolo de CCR) al ţării fiind Liviu Dragnea. Infractorului şi penalului Dragnea i se datorează, esenţial, atacul asupra statului de drept iscat prin atentatul la codul penal întreprins, în favoarea liderului PSD, de ministrul de justiţie de atunci, Florin Iordache.
