Jurnalistul Petre M. Iancu analizează, pe site-ul Deutsche Welle, componența noului Guvern Tudose, notând la ce ne putem aștepta de la miniștrii PSD și ALDE.
”Întrucât oracolul din Delphi s-a desfiinţat, nu le rămâne decât analiştilor să facă proorociri. Dar oricât vor încerca ei să evite obiceiul deplorabil al jurnalismului contemporan de a scandaliza şi emoţionaliza excesiv orice, subiectul abordat va isca inevitabil intense aprehensiuni şi tulburări. Căci notoriu, din capul locului, ar putea deveni nu doar fostul redactor şel al nurilor de piţipoance de la pagina 5 sau de aiurea. Întrucât abia instalat a şi întors-o ca la Ploieşti, anunţând vesel renunţarea la „desfiinţarea sau naţionalizarea Pilonului II de pensii”, la capitolul notorietate are şanse a-l seconda pe ministrul identităţii naţionale şi al culturii aferente proaspăt unsul ministru al finanţelor, Ionuţ Mişa. În ciuda dezminţirilor mai mult sau mai puţin energice ale fostul şef al ANAF Constanţa, mai nici un analist cu scaun la cap nu poate crede că PSD n-a plănuit naţionalizarea fondului public de pensii. (…)
În fine, pare clar din capul locului că PSD, un partid în esenţă populist şi ultranaţionalist, nu va rata prilejul de a încerca să-şi justifice falsa etichetă de formaţiune de stânga, prin continuarea majorării salariului minim pe economie. Or, cu un executiv de competenţa şi integritatea celui dat, sunt şanse din păcate reduse ca această operaţiune să se efectueze economic raţional, pe bază de creştere a productivităţii, cum ar fi normal şi nu catastrofal, pe criterii ideologice, ori de oportunitate politică, întru răsplătirea votanţilor fostului PCR.
(…) Dar staţi aşa. Guvernul Tudose are şi o nestemată ascunsă. N-aţi ghicit. Nu e vorba de semizeul monden Ilan Laufer. E vorba de ministrul de externe, Meleşcanu, un model dacă nu de competenţă, cel puţin de experienţă, de vreme ce e diplomat de rang înalt încă din epoca în care toate treburile în ţara românească, râul, ramul, erau strâns controlate de Securitate. Cu asemenea prieteni, aka demnitari, îmi vine a spune, mă întreb ce popor mai are oare nevoie de un guvern. Sau de duşmani”, notează jurnalistul DW.
Citiți analiza integrală a lui Petre M. Iancu pe site-ul Deutsche Welle.
