Jurnalistul Petre M. Iancu scrie, într-un comentariu pentru Deutsche Welle, că cifrele în urma alegerilor parlamentare dau formaţiunea Angelei Merkel drept învingătoare, dar chiar au câştigat creştin-democraţii germani?
Dar cele doar circa 33 la sută ale proiecţiilor atribuite partidului cancelarei, cel răsfăţat de peste un deceniu cu aproximativ 4 din zece voturi, transformă triumful ei în ceea ce seamănă leit cu un dezastru.
Nu mult mai bună e situaţia creştin-socialilor bavarezi, care pierd şi ei vreo zece procente, deşi obţin un scor mai bun decât creştin-democraţii cancelarei. Ultimii au pierdut peste 8 procente de la ultimul scrutin.
Merkel culege astfel nu numai roadele dulci ale unei politici interne şi externe de aparent succes, duse în primele ei trei mandate, ci şi fructele mâniei sădite de ea nu doar în 2015, când a deschis larg frontierele Germaniei pentru refugiaţi, aruncând în aer acordul de la Dublin.
În fapt, vânând ani la rând voturile stângii, şefa CDU şi-a asigurat tactic inteligent victoriile electorale din trecut. Concomitent însă a purtat creştin-democraţia cu asemenea hotărâre spre centru stânga şi spre opoziţia marxistă, încât a deschis larg porţile şi tranşeele dreptei pentru extremişti şi populişti. Care s-au grăbit să se instaleze confortabil în ele.
