Aglomerarea închisorilor este un fenomen general, care se manifestă în întreaga Europă, potrivt raportorilor Comitetului European pentru Prevenția Torturii. În acest context, nu este nimic spectaculos în sentința-pilot pe care CEDO a dat-o României, privind condițiile de detenție, comentează jurnalistul Horațiu Pepine, pentru Deutsche Welle.
Potrivit sursei citate, o sentință-pilot reprezintă o recomandare menită să rezolve nu doar un caz individual, ci să ofere soluții pentru toate cazurile de același tip.
„La CEDO au fost înscrise în ultimii 10 ani foarte multe plângeri ale deținuților din România care au condus la constatarea că acestea se referă, de fapt, la lucruri identice: celulele sunt înghesuite și prost aerisite, igiena e precară, bolile se instalează ușor. În esență, petenții acuză mizeria și promiscuitatea din închisori. Pedeapsa lor care constă în privarea de libertate s-ar fi amplificat, în mod nedrept, cu toată povara fizică și psihică implicată de deținerea lor în stabilimente aglomerate și administrate cu neglijență. Prin urmare CEDO a suspendat toate procesele de acest tip privitoare la cetățenii români și a cerut guvernului să ofere soluții de natură să ducă la îmbunătățirea situației de ansamblu. Deocamdată nu e nimic spectaculos în această sentință. CEDO oferă guvernului un termen de șase luni în care să prezinte un plan de reformă penală și de măsuri administrative menite să amelioreze situația. Dar nu e vorba de un termen foarte constrângător, urmând ca un orizont de timp rezonabil să fie stabilit de autoritățile de la București împreună cu Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei.Totuși Guvernului i se pretinde să prezinte un calendar precis, chiar dacă întinderea acestuia nu este de pe acum precizată”, susține jurnalistul.
Jurnalistul citează rapoarte ale Comitetului European pentru Prevenția Torturii.
„Raportorii CPT au formulat la un moment dat o opinie interesantă, citată și în sentința-pilot prezentată mai sus: <<Faptul că un stat trimite la închisoare un număr atât de mare dintre cetățenii săi nu poate fi explicat într-o manieră convingătoare prin creșterea ratei de infracționalitate; cel puțin în parte, responsabilitatea aparține și autorităților judiciare care aplică legea și a căror atitudine generală este probabil prea rigidă>>. Se deschide aici un câmp larg de dezbatere politică și ideologică. Care sunt cauzele acestui fenomen? Destrămarea conștiinței morale într-o epocă de laicizare accelarată? Resentimentul social acutizat într-o epocă de inegalități tot mai mari? Fluxul incontrolabil al migrației extra și intraeuropene? Efectele secundare ale aculturației? Eșecul proiectului multiculturalist și amplificarea ”excluderii” sociale? Nomadismul ca fenomen tipic globalizării? Sau poate fenomenul însuși nu e decât o simplă iluzie de perspectivă?”, mai comentează Horațiu Pepine.
