Recunosc. În această înregistrare se aude chiar vocea mea recitând o odă măreţului conducător. Poezia a fost compusă de tatăl meu şi recitată la vârsta de 4 ani în sala de mese a grădiniţei din Slănic Moldova. Nu îmi fac mea culpa pentru că am cântat regimul trecut dintr-un singur motiv: când am trăit comunismul eram la vârsta cea fericită şi totul era îmbrăcat într-o aură de basm.
Azi, când mi s-a tras perdeaua de pe ochi şi văd lucid cum funcţionează lucrurile în lume, vreau să dedic, pe proprie răspundere, această poezie tuturor conducătorilor care s-au succedat pe jilţurile domneşti ale României din 1990 încoace. Graţie lor, azi România a ajuns o feerie. Îi enumăr: Ion Iliescu, Petre Roman, Ion Iliescu, Nicu Văcăroiu, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Traian Băsescu, Emil Boc, Emil Boc, Emil Boc fără număr.
Iertare dacă am omis vreunul,
Cu drag,
Daniel Befu, 23 august 2011, la 26 de ani de la momentul în care am comis fapta incriminatoare
