Cele patru mari companii internaționale de consultanță financiară, PwC, Deloitte, EY şi KPMG, au toate sedii, dacă nu chiar sedii centrale, în celebre paradisuri fiscale.
Conform unui studiu publicat pe siteul taxresearch.org.uk, “Cei 4 mari” sunt “responabili” pentru pierderi de aproape 500 de miliarde de dolari anual, bani reprezentați de taxe și impozite. Diferite documente ieșite la iveală, precum „Paradise Papers” sau „LuxLeaks”, arată clar că principalii „beneficiari” ai acestor pierderi din evitarea taxelor sunt „Cei 4 mari”: Deloitte, EY, KPMG și PwC.
Siteul taxresearch.org.uk încearcă să arate rolul sistematic al celor patru mari companii de pe piața internațională de consultanță financiară. Autorii articolului spun că au descoperit că multinaționalele care utilizează o firmă de audit din cele patru, pentru contabilitate, folosesc mult mai des paradisurile fiscale comparativ cu cele care nu apelează la ajutorl „Big 4”.
„Iată cum, demonstrăm o puternică legătură între Big 4 și evitarea taxelor, dar și, mult mai important, vă aratăm că această meteahnă a devenit o obișnuință la „Cei 4 mari” din piața de consultanță financiară. Din statisticile consultate, reiese că firmele care apelează la „Big 4” încep să capete o adevărată aversiune față de plata taxelor și impozitelor”, arată autorii studiului.
Cercetările celor de la taxresearch.org.uk arată că, în loc să sigure o reală transparență a serviciilor de contabilitate pe care le prestează, „Cei 4 mari” aleg să joace un rol cheie în promovarea serviciilor financiare secretizate și a diverselor tertipuri financiare. Totul pentru ca balanța financiară și profitul să fie pe minus, cel puțin în ochii autorităților de supraveghere financiară. Iar asta se traduce în pierderi masive generate de taxe și impozite mult reduse, deci și reducerea cheltuielilor și investițiilor publice.
Conform sursei, cele patru firme mari de audit nu raportează cu exactitate toate jurisdicţiile în care operează, chiar dacă PwC este cea care are cele mai multe raportări în acest sens.
“Am constatat că aceste companii funcţionează în 186 de jurisdicţii, în general, cu o medie de 3,41 de birouri pe jurisdicţie”, scrie sursa.
Companiile “Big Four” au birouri în 43 din 53 de jurisdicţii secrete identificate de raport şi, după cum notează sursa, “este greu să stabileşti cu exactitate câte birouri are fiecare dintre cele patru firme mari”. Dar, conform raportului, “este clar că mărimea operaţiunilor lor într-o jurisdicţie nu este întotdeauna proporţională cu populaţia sau cu PIB-ul”.
De exemplu, “the Big Four” au mai mulţi angajaţi în Luxemburg, proporţional cu mărimea populaţiei locale, decât în orice altă ţară. Insulele Cayman se află pe locul al doilea în acest clasament, iar pe al treilea – Bermude.
“Nu am reuşit să găsim cu precizie întregul personal angajat de cele patru mari companii de audit. În cazul EY, am reuşit doar să identificăm unde lucrează 83% din personal”, scrie sursa, menţionând: “Un studiu de caz privind structura juridică a KPMG nu a putut identifica proprietatea legală a birourilor sale în 55 de jurisdicţii.
În ciuda faptului că cele patru companii dispun de organizaţii centrale de gestionare, firmele pretind că sunt reţele ale unor entităţi independente despre care se spune că nu au legături între ele”.
Potrivit sursei, structura adoptată de cele patru mari firme de contabilitate sugerează, la un anumit nivel, existenţa unei companii integrate la nivel global, iar la alt nivel sugerează că acestea sunt în mod efectiv alcătuite din numeroase persoane juridice separate care nu sunt în proprietate comună, dar care sunt obligate prin contract să opereze în baza unor standarde comune. În această situaţie, scrie sursa, se reduc costurile de reglementare şi riscul; clienţii sunt protejaţi de cerinţele de reglementare, iar amploarea reală a operaţiunilor lor şi recompensele care decurg din ele sunt opace.
În consecinţă, sursa sugerează că “într-o epocă în care transparenţa este văzută ca fundamentală pentru răspundere, este inadecvat ca cei mai importanţi auditori mondiali să fie aproape total opaci în operaţiunile lor şi să nu ofere rapoarte efective cu privire la propriile lor activităţi atunci când joacă un rol fundamental în reglementarea capitalismului global”.
KPMG România, “creierul” în frauda Microsoft
Fostul ministru al Comunicațiilor din perioada 2008-2010, Gabriel Sandu, a trimis președintelui Statelor Unite, Donald Trump, dar și procurorului general al SUA, Jeff Sessions, o scrisoare în care dezvăluie modul cum s-a desfășurat în România frauda cu licențele software Microsoft, în urma căreia au fost condamnați deja mai mulți oameni politici și de afaceri români, iar un alt dosar penal este în curs de desfășurare.
Interesant este că în această fraudă ar fi fost implicată și compania KPMG, potrivit lui Gabriel Sandu, cea care vrea acum să pună mâna pe „România liberă“ prin manevre juridice controversate. Fostul ministru al Comunicațiilor numește KPMG „creierul mega-escrocheriei Microsoft“.
„Subliniez pe această cale că societatea de consultanță KPMG (…) a fost placa turnantă din spatele fraudării bugetului României de către Microsoft. Doar expertiza uriașă a KPMG-ului putea să facă o legătură și o simbioză între legal și ilegal, construind o foaie de parcurs perfectă, cu atribuții, sarcini, termene, responsabilități pentru responsabilii guvernamentali și președinți, vicepreședinți și directori ai Microsoft și Fujitsu Siemens Computers“, a precizat Gabriel Sandu în scrisoarea trimisă președintelui american și procurorului general al SUA.
KPMG a construit și partea ocultă, ilegală, de sprijinire a grupului Florică – Pescariu – Stan, de creare a unui lanț de offshore-uri și conturi GAUSS, prin care să se piardă urma banilor, afirmă Gabriel Sandu. „Au fost folosite elemente legale din documente guvernamentale, având aprobarea și concursul conducerii celor două companii multinaționale (Microsoft și Fujitsu Siemens Computers), KPMG asigurând baza infracțiunii continuate din 2003 până în 2017.
Elementul esențial a fost crearea unei societăți offshore, Profinet AG, care, prin KPMG, conform contractului de administrare încheiat între Profinet AG și KPMG, a avut un singur obiectiv: de a se crea un profit cât mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul altor offshore-uri sumele de bani necesare plății demnitarilor corupți și redistribuirii profiturilor Microsoft – FSC între directorii Microsoft – FSC, prin intermediul unor contracte de servicii fictive.
Odată ajunși banii în offshore-urile din destinații cât mai îndepărtate de teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare în firmele nominalizate de persoanele de pe lângă autoritatea contractantă, și care aveau rolul de a spăla respectivii bani și de a-i aduce în țară pe căi aparent legale, fie de a scoate numerar din băncile din afara teritoriului României și a-i aduce în numerar în țară, tot în mod ilicit“, arată fostul ministru al Comunicațiilor.
Demnitarul afirmă în scrisoare că fără autoritatea, renumele și susținerea KPMG-ului nu ar fi fost posibilă realizarea acestui canal de ștergere a urmei banilor între Guvern – FSC/D-Con.Net – Microsoft și rețeaua de offshore-uri creată de KPMG.
„Cu titlu de exemplu consemnez că în data de 3.11.2004 între Guvernul României și Microsoft Operation Limited, reprezentată de Fujitsu Siemens Computers GSMBH, s-a semnat Actul Adițional nr. 1 la contractul comercial de închiriere de licențe numărul 0115 RO/15.04.2004, prin care s-a extins obiectul contractului pe produse educaționale Microsoft, în valoare de 19.370.500 $.
