Şase bombardiere Tu-22M3 cu rază lungă de acţiune ale Armatei Rusiei au atacat, duminică, provincia Deir el-Zor, declarată cu o lună în urmă de către Kremlin și Damasc „regiune liberă de jihadiști”.
Măcelărirea civililor, „poziția de forță” a Moscovei
Raidurile aeriene, efectuate în zori, au lovit clădiri rezidențiale din localitatea Al-Chafah, pe malul de est al fluviului Eufrat, provocând un mare număr de victime civile, număr care este în creștere, pe măsură ce se înlătură molozul. Atacurile rușilor asupra civililor vin după îndelungi pregătiri ale Kremlinului de a rezolva „criza” siriană păstrându-l la putere pe președintele Bashar al-Assad.
Marți începe o nouă rundă a conferinței de pace pentru Siria de la Geneva, sub auspiciile ONU, iar Rusia a anunțat pe toate canalele, inclusiv prin discuții directe cu Staffan de Mistura, responsabilul ONU pentru Siria, că opoziția siriană nu poate cere îndepărtarea regimului Assad, din moment ce armata regimului este victorioasă pe teren.
Iar Staffan de Mistura, în ciuda poziției ferme pe care ar fi trebuit să o aibă ca garant al drepturilor și libertăților omului, și-a însușit acest „mesaj” pe care l-a transmis și opoziției siriene, condusă de Nasar al-Hariri, proaspăt desemnat, în Arabia Saudită, ca șef al echipei de negociatori. Nasar al-Hariri este însă însărcinat de opoziție să prezinte declarația comună adoptată la Riad conform căruia regimul Assad nu poate avea niciun rol în viitorul Siriei.
Rusia a intervenit în favoarea regimului criminal al lui Bashar al-Assad, bombardând școli, spitale, piețe, făcând numeroase victime civile, determinând o mare parte a populației să caute refugii în zone aflate în afara controlului regimului, a cărui armată este compusă din miliții mercenare șiite sponsorizate de Iran, printre care Hezbollah, organizație teroristă libaneză.
Ultimatumul israelian
Contrar atitudinii emisarului special al ONU, care se face mesagerul poziției de forță a Rusiei, Israelul i-a transmis lui Bashar al-Assad, tot via Moscova, un ultimatum, conform căruia păstrarea trupelor iraniene și milițiilor Hezbollah pe teritoriul Siriei va atrage după sine riscul unor atacuri.
Bashar al-Assad îi transmisese premierului israelian, Benjamin Netanyahu, promisiunea că va retrage trupele iraniene și Hezbollah la 40 de kilometri de granițele Israelului, așa cum ceruse. Însă Netanyahu i-a transmis înapoi că nu va accepta ca Iranul și Hezbollah să aibă baze pe teritoriul Siriei și că-și rezervă dreptul de a le ataca, chiar dacă astfel va ataca și baze ale regimului care le adăpostește. Surse militare israeliene au numit baza militară T-4 Tiyas, între Homs și Palmira, ca posibilă țintă, pentru că a fost cerută de Teheran pentru forțele sale.
Și premierul libanez Saad al-Hariri s-a declarat lipsit de putere în privința ameninţării reprezentate de organizaţia şiită Hezbollah, a cărei aripă politică domină Guvernul de la Beirut. Hezbollah „este o problemă regională”, a subliniat acesta, problemă alimentată de Teheran, care folosește gruparea ca braț armat pentru a-și extinde influența în regiune.
Totodată, Hariri a respins declaraţia preşedintelui iranian, Hassan Rohani, potrivit căreia nicio decizie nu ar putea fi luată în Liban fără implicarea Iranului. „Rouhani nu poate interveni în privinţa a ceea ce vrem să facem în Liban”, a spus Hariri, precizând că Iranul nu a reușit să-și atingă scopurile nici în Siria, până nu a intervenit Rusia.
Ceea ce nu înseamnă că Teheranul își va păstra pozițiile în Siria. „Cât privește Hezbollah, soluţia pentru armele deţinute de organizație este o soluţie regională, nu una domestică. Hezbollah nu deţine abilitatea de a gestiona o ţară. Puterea lor vine doar din armele furnizate de către Iran”, a subliniat Hariri.
