Ca în fiecare an de peste un sfert de secol, la conferinţa pentru securitate de la Munchen participanţii au luat „temperatura lumii”. În dezbateri în şedinţe plenare, întrevederi şi discuţii de culise nu au lipsit subiectele internaţionale.
Lumea post Războiul Rece continuă să se dezbine, puterile ridică pretenţii, multilateralismul naufragiază în tăcere şi democraţiile se îndoiesc de ele însele. Raportul pregătit de echipa fostului ambasador Wolfgang Ischinger, preşedintele Conferinţei, a realizat decorul alarmist al unei lumi în descompunere întrebându-se asupra voinţei principalilor actori de a coopera pe fondul revenirii conflictelor şi confruntării raporturilor de forţă.
UE este acaparată de Brexit, Statele Unite s-au recentrat pe apărarea propriilor interese, fără a ţine cont de China şi de Rusia în plină afirmare a puterii lor, securitatea cibernetică şi cursa înarmării nucleare, toate aceste „strategii”, ce se suprapun crizelor regionale, au creat multiple tensiuni și nicio punte de cooperare pentru pace.
Un calcul eronat ar putea duce la o escaladare militară în conflictul dintre SUA şi Coreea de Nord sau în rivalitatea dintre Arabia Saudită şi Iran, în Orientul Mijlociu.
Rusia vrea o nouă ordine mondială, neoccidentală
În Europa, primul an de preşedinţie Trump nu a făcut decât să accentueze sentimentul trăirii sfârşitului unei lumi. Preşedintele american şi echipa sa de securitate naţională nu au ascuns că nu vor o lume ca „o comunitate globală”, a explicat consilierul pentru securitate naţională H.R.McMaster şi consilierul economic Gary Cohn, ci ca pe „o arenă unde naţiunile, actorii nestatali şi actorii economici se angajează şi luptă pentru avantaje”.
Moscova şi Beijing, trecând prin Teheran, au salutat venirea unei „ordini mondiale postoccidentală”. În realitate, comentează presa europeană, Moscova şi Beijing caută să-şi promoveze propriile concepţii ale ordinii internaţionale în ceea ce consideră a fi sferele lor de influenţă.
China prezintă amestecul său de leadership autocratic şi de capitalism ca pe un model alternativ la democraţia liberală. Proiectul „noua rută a mătăsii” se înscrie în această strategie de influenţă. „Modelul chinez face adepţi în Asia, în Africa, în Orientul Mijlociu şi chiar în America latină”, constată cabinetul de analiză a riscurilor Eurasia Group.
Europa Apărării alarmează SUA
Miniştrii german şi francez ai Apărării, Ursula von der Leyen şi respectiv Florence Parly, au subliniat noul angajament european în favoarea apărării şi în intervenţiile lor au susţinut creşterea cheltuielilor militare, punerea în comun a programelor de armament şi mai multe operaţiuni comune.
Europa trebuie „să fie capabilă să aibă o greutate mai mare din punct de vedere militar, să fie mai autonomă şi să aibă mai multe responsabilităţi proprii în cadrul NATO”, a declarat ministrul german iar omologul său francez a precizat: „Când vom fi ameninţaţi în vecinătatea noastră imediată, în special în sud, va trebui să fim capabili să facem faţă, inclusiv când SUA sau Alianţa ar dori să fie mai puţin implicate”.
În momentul în care înmulţirea crizelor şi o administraţie americană centrată pe apărarea intereselor naţionale incită europenii să-şi ia în mâini promisiunea unei Europe mai responsabilă de securitate, cresc reticenţele americane, exprimate brutal la o reuniune a miniştrilor Apărării ai NATO, din 14-15 februarie, la Bruxelles.
Americanii sunt îngrijoraţi de iniţiativa lansată de UE în decembrie 2017 cunoscută drept Cooperare structurată europeană, care trebuie să le permită dezvoltarea în comun a capacităţilor de apărare şi de a investi în proiecte comune.
Văzută din Washington, iniţiativa riscă să dubleze structurile deja existente în cadrul NATO, să detoneze mijloacele care ar fi trebuit să meargă spre Alianţă şi mai ales să protejeze industria europeană de apărare în detrimentul celei americane.
