În iulie 1944 la Bretton Woods, în SUA, s-au născut aceste două instituții la inițiativa a 44 țări – în cursul celui de al doilea război mondial – pentru a evita o nouă criză asemenea celei din 1929. Reprezentanții marilor națiuni, reuniți în luxosul Mount Washington Hotel din New Hampshire (nord-estul SUA) au schițat împreună noua arhitectură a sistemului monetar internațional și au fost create Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială (BM) însărcinate cu asigurarea stabilității financiare și ajutarea reconstrucției Europei.Misiunea FMI era garantarea stabilității financiare mondiale în timp ce Banca Mondială trebuia să lucreze la reconstrucție și dezvoltare înainte de a se dedica reducerii sărăciei. Percepute ca mijloace de control în mâinile puterilor occidentale, ele au suscitat continuu scepticism și critici. Cu 189 de țări membre, aceste instituții financiare multilaterale acoperă astăzi cvasi-totalitatea națiunilor lumii.
Leadershipul instituțiilor de la Bretton Woods trebuie să evolueze – FMI a fost condus mereu de un european iar Banca Mondială de un american, o regulă contestată în timp ce alte țări, cum este China, dețin o pondere considerabilă în economia mondială. În momentul în care FMI este în căutarea unui succesor pentru Christine Lagarde, chemată să conducă Banca Centrală Europeană, o repartizare mai bună a țărilor i-ar întări legitimitatea, experții estimând că în această perioadă s-ar putea confrunta cu o prefacere totală a sistemului financiar internațional sub efectul monedelor victuale. De partea sa, Banca Mondială trebuie să-și redubleze eforturile pentru atacarea schimbărilor climatice care provoacă deplasări în masă de populații. Dacă nu se face nimic, 145 milioane de „migranți climatici” vor fugi până în 2050 din Africa subsahariană, din Asia de sud-est sau din America Latină din cauza scăderii producției agricole, penuriilor de apă sau a creșterii nivelului mărilor.
FMI și BM recunosc necesitatea luării în cont a prejudiciilor mondializării care a provocat o furie care a condus la populism în țările dezvoltate. Inegalitățile sunt excesive, susține David Lipton, director general ad-interim al FMI, și invită guvernele să „asigure egalitatea de șanse”, pentru că, în timp ce aliații de la sfârșitul celui de al doilea război mondial au creat instituțiile, sprijinindu-se pe cooperare economică pentru prevenirea conflictelor viitoare, „riscăm (…) un moment invers celui de la Bretton Woods”.
Semnate la 22 iulie 1944, celebrele acorduri de la Bretton Woods au plasat moneda americană în centrul sistemnului monetar internațional, or, creșterea puterii economice a Chinei va antrena, în timp, slăbirea dolarului.
Acum, la aniversarea a 75 de ani a acordurilor de la Bretton Woods, sistemul monetar aflat în vigoare nu mai are multe în comun cu cel definit în New Hampshire. Acordurile au explodat în 1971 când SUA lui Nixon imprima dolari pentru finanțarea războiului din Vietnam, abandonând convertibilitatea în aur. Doi ani mai târziu, a fost instaurat sistemul ratei de schimb fluctuante. De atunci, cursul majorității devizelor fluctueazp liber, în funcție de ofertă și de cerere. Fără ca asta să afecteze hegemonia biletului verde.
