Jurnalistul Deutsche Welle Horațiu Pepine comentează decizia DNA de a-i trimite în judecată pe Elena Udrea, Ioana Băsescu și Dan Andronic, în dosarul privind finațarea ilegală a campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009. În acest context, el susține că, „privind în urmă, nu putem să nu încercăm o sfâșietoare melancolie: căci un deceniu întreg de politică românească, inclusiv cu ceea ce a avut mai bun, este acoperit astăzi de o umbră de rușine”.
„E mai ușor acum de înțeles patosul pe care senatorul Traian Băsescu îl depunea cu ocazia legii grațierii. În orice caz, nu există pentru un politician care a fost cândva în culmea gloriei o situație mai deznădăjduită ca aceasta: să vezi că propria fiică riscă să fie condamnată pentru operațiuni desfășurate pentru propria campanie și despre care nu puteai să nu ai cunoștință. Lumea se va întreba pe bună dreptate ce va face fostul șef al statului în cazul în care fiica sa va fi condamnată: se va autodenunța acceptând să ia el însuși calea închisorii sau va continua să vitupereze parchetele cu aerul că s-a comis o mare nedreptate? Va demisiona sau va continua să activeze în viața politică?”, comentează jurnalistul DW.
El contină afirmând că „Traian Băsescu a pus în mișcare un mecanism judiciar care a sfârșit prin a-l pune în discuție pe el însuși (fie și indirect), ceea ce ar fi chiar cea mai bună dovadă unei reușite depline”.
„Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Viața publică a fost țesută dintr-o uriașă polemică, opunându-i pătimaș pe partizanii și adversarii lui Traian Băsescu, care a prilejuit rupturi între prieteni și comilitoni, care a îngăduit campanii urâte de discreditare, care a renăscut ceva din vechea suspiciune ce guverna cândva societatea românească, provocând răni greu de vindecat. Regimul Băsescu a conținut un rău care nu poate fi cuantificat și nici compensat, dovada cea mai bună fiind chiar faptul că partizanii săi entuziaști din trecut sunt astăzi reduși la tăcere. Nu mai schițează nimeni bilanțuri, nu mai face nimeni disocieri ingenioase între ”băsism” și Băsescu, nu mai asumă nimeni nimic, e prea greu și mai ales lumea a obosit. Nu-i mai arde nimănui de sofisme agile, acum când fața urâtă a trecutului a început să iasă la iveală”, mai scrie jurnalistul.
