Jurnalistul Deutsche Welle Horațiu Pepine scrie despre scandalul iscat de alegerea unui logo al Bucureștiului.
”În jurul concursului organizat de primăria Municpiului Bucureștui privitor la logo-ul orașului București s-a produs o mare polemică din multe pricini care merită să fie lămurite. Se face mare de caz de logo-ul Bucureștiului. E așa o pasiune în dezbaterea publică, încât ai crede că de micul grafism depinde soarta orașului și a locuitorilor săi. (…)
Bucureștiul ar putea avea o sută de logo-uri, după caz. Unul pentru Festivalul Enescu, altul pentru un turneu de tenis, un al treilea pentru un circuit turistic și așa mai departe, ceea ce înseamnă că Primăria nici nu ar avea motive să-și piardă timpul (și banii) cu asta. Fiecare branșă din București și-ar crea logo-ul ei. Ni se pare că ceea ce se caută acum, cu largă mobilizare publică și cu toată controversa care însoțește lucrurile ”importante”, este o anti-stemă. Stema e simbolul unei tradiții, e certificatul de naștere sau de noblețe al unui loc, pe când logo-ul e simbolul a ceva actual într-un concert global de actualități. Un logo este prin urmare o imagine prin esența ei anti-istorică, una care ar dori să prindă identitatea prezentului, ca și cum acesta ar lua naștere spontan, ex nihilo. Sau poate încearcă să separe din sedimentul istoric ceva ce ține prin excelență de prezent și care exprimă ingenuitatea unei vieți trăite exclusiv aici și acum. (…)
Se va obiecta că una e stema și alta e logo-ul și că cele două imagini nu sunt niciodată substituibile, pentru că au funcțiuni diferite. Într-adevăr, logo-ul nu este un substitut de stemă, nu e o altă emblemă mai nouă, mai ”actuală”, dar o legătură există prin negație. Un logo este un simbol al unei identități pe ”orizontala” lumii globale, al unei identități fără identitate, adică o anti-stemă.
Tocmai de aceea discuția și mobilizarea publică ni se par cu totul exgerate, căci se referă la ceva cu viață scurtă, ceva care pretinde să fie mereu reînnoit. Un logo nu se poate învechi prea mult fără să-și trădeze vocația, căci el riscă să devină stemă, sau emblemă istorică. Sau poate ne înșelăm cu totul, pasiunea neputând fi investită astăzi decât în ceva efemer.”
Citiți comentariul integral al lui Horațiu Pepine pe site-ul Deutsche Welle.
