Cum va arăta lumea politică peste 20 de ani? Vor fi politicienii mai competenţi, partidele mai curate şi alegerile mai corecte decât acum? RL a încercat să creioneze viitorul politic al României cu ajutorul unor analişti politici şi istorici cunoscuţi.
Românii mai au foarte puţină încredere în clasa politică actuală, după cum o arată ultimele sondaje de opinie. În aceste condiţii, speranţele oamenilor ar trebui să fie legate mai mult de viitor, în cei care vor conduce România peste 10-20 de ani. Analiştii şi istoricii consultaţi de RL nu au însă o viziune prea optimistă despre „urmaşii” actualilor conducători. În opinia lor, clasa politică va fi, în general, mediocră, eventuala reformare a acesteia survenind mai degrabă ca urmare a presiunilor Europei decât a mecanismelor interne de promovare. Cum va arăta, aşadar, viitorul României, prin prisma principalelor teme care frământă şi în prezent societatea românească?
Cum va arăta Constituţia României?
Analistul Sorin Ioniţă consideră că în următorii ani în Consti-tuţie vor fi operate doar schimbările „necesare pentru integrarea României în Confederaţia Europeană (CE)”.
Referitor la modificările care vor apărea în Constituţie, Cristian Pîrvulescu vede două scenarii posibile: „Dacă UE va ieşi din criza actuală întărită, Consti-tuţia României ar putea consemna cedarea de suveranitate într-un exerciţiu federal de tip nou. În aceste condiţii, institu-ţiile naţionale ar trebui să se organizeze într-o formă care să favorizeze democraţia consociativă care ar reduce rolul insti-tuţiilor unipersonale precum preşedintele. Dacă UE nu rezistă, atunci chiar democraţia va fi pusă în primejdie, iar consti-tuţia va redeveni, precum în comunism, o formă fără fond”.
România va fi republică parlamentară sau prezidenţială?
Analistul Cristian Pîrvulescu crede că evoluţia rolului Parlamentului este în strânsă legătură şi cu trendul european: „Dacă tendinţa europeană va fi în favoarea parlamentarismului, (spre exemplu, dacă în Franţa va fi inaugurată a şasea republică), atunci şi în România lucrurile vor evolua în aceeaşi direcţie. Dar, pentru moment e greu de presupus că regimul politic va cunoaşte o schimbare”.
La rândul său, Bogdan Teodorescu vede peste 20 de ani un preşedinte cu rol mai mult decorativ, ca în Italia sau Germania: „Sper ca până în 2032 sa renunţăm la preşedintele ales prin vot direct şi, implicit, la hibridul constituţional în care suntem agăţaţi de 22 de ani în ceea ce priveşte puterea executivă”.
O opinie diferită are Sorin Ioniţă, care crede că şi peste 20 de ani România va rămâne tot o republică semiprezidenţială în cadrul CE.
Vom avea Parlament unicameral sau bicameral?
Atât Bogdan Teodorescu, cât şi Sorin Ioniţă cred că şi peste două decenii Parlamentul va rămâne bicameral. Ioniţă crede că eventual e posibil să se reducă „puţin” numărul parlamentarilor, însă vede acest lucru ca pe „o măsură fără nici o relevanţă practică”. Cristian Pîrvulescu crede că restrângerea Parlamentului şi a puterilor sale e posibilă pe viitor: „Tendinţa neopopulistă de diminuare a rolului parlamentului până la transformarea sa într-o marionetă a executivului este o caracteristică a postdemocraţiei. Dacă această tendinţă va fi exacerbată, atunci parlamentul va deveni nu doar unicameral, ci şi fără vreo influenţă. În ceea ce priveşte numărul de parlamentari, acesta va scădea natural, o dată cu diminuarea populaţiei României”.
Vor apărea noi partide în România?
Sorin Ioniţă crede că, în linii mari, vor fi cam aceleaşi partide principale ca astăzi, inclusiv UDMR, însă vor apărea ca noutăţi „un partid ecologist cât de cât închegat” şi „un partid naţionalist şi populist post-Vadim, cu lideri care să nu mai fie bufoni de serviciu ca în ultimii 20 de ani. Ceva în genul Marine Le Pen din Franţa”.
Bogdan Teodorescu are o viziune asemănătoare: „Vom asista la o creştere a mişcărilor ecologiste care vor prinde electorat şi la noi, vom avea în continuare o reprezentare a zonei neîmplinite economic a societăţii, de asemenea e posibil să se conserve partide antisistem”.
Şi Vasile Dâncu prevede apa-riţia unor noi partide politice, care vor coabita cu forma-ţiunile actuale: „Ar putea creşte puterea structurilor adminis-traţiei europene, ceea ce va produce mari modificări şi asupra sistemului intern de partide: cele trei partide de top în acest moment să fie favorizate, dar acest lucru să creeze o reacţie a unor mişcări provenite dintr-o societate civilă tot mai puternică. În anul 2032, vom avea două grupuri de partide: trei partide europene (social democrat, democrat liberal şi liberal), care împreună nu vor avea mai mult de 60% din scena politică, şi un grup de partide şi mişcări civice: regionaliste (românesc şi maghiar), ecologist sau chiar un partid cu o ideologie ruralistă”.
În următorii 20 de ani, vom avea o femeie preşedinte?
Sorin Ioniţă prevede un viitor politic strălucit pentru femei. „Cred că ponderea va creşte, şi datorită presiunii «soft» şi puterii exemplului din partea instituţiilor CE. De exemplu, sunt mai multe femei parlamentar chiar şi acum în PE decât în parlamentul naţional. Sunt şanse 50% ca în următoarele două decenii să avem o femeie prim-ministru sau preşedinte”.
În schimb, Bogdan Teodorescu priveşte soarta femeii politician cu ceva mai mult scepticism: „Dacă reprezentarea femeilor în politică, la nivel de vârf, va arăta ca până în prezent, nu cred că va exista o femeie în funcţiile menţionate de dvs. Dacă însă partidele politice vor începe să promoveze şi personaje feminine care să se încadreze în alte modele decât cele care au făcut vogă în prezentul imediat, nu văd de ce să nu avem premier sau preşedinte femei. Eu cred că actuala garnitură de femei politician (şi aici mă refer în mod special la cele care s-au perindat în ultimii ani în fruntea diverselor ierarhii) a făcut un mare deserviciu acestei idei”.
Cristian Pîrvulescu nu vede o femeie în poziţii-cheie din statul român, decât cu condiţia existenţei unei legislaţii care să discrimineze pozitiv sexul feminin pentru a ocupa mai multe funcţii publice: „Poziţia femeii în societate este o consecinţă directă a democratizării. Doar dacă democraţia va rezista crizei actuale, vom putea vorbi de o creştere semnificativă a rolului femeilor în politica europeană, şi, prin efectul de contagiune, şi la noi. Pe de altă parte, nu putem eluda realitatea: în cei 22 de ani de la căderea comunismului, ponderea femeilor în politică nu a crescut. E de presupus că tendinţa nu se va modifica dacă nu va interveni o lege care să asigure paritatea. În aceste condiţii, şansele ca o femeie să devină prim-ministru sau preşedinte nu vor fi foarte mari”.
În 2032 ar putea exista o formaţiune politică ce va reprezenta minorităţile sexuale?
Sorin Ioniţă crede că existenţa unor organizaţii politice de acest tip e improbabilă în România: „Este foarte posibil să fie deja reprezentate, dar nu ştim asta. Ca grup politic separat, sau pe sistem de cotă de locuri, nu cred”. Bogdan Teodorescu consideră că libertatea intimă a politicianului e o chestiune personală, nu una care are nevoie de o structură de partid: „Fără să vreau să fiu ironic, eu nu ştiu dacă nu sunt reprezentate şi acum. Aparte-nenţa la o minoritate sexuală nu cred că face parte din declaraţia obligatorie pe care un politician trebuie să o dea la alegerea sau numirea într-o funcţie”. În privinţa înfiinţării unui partid al homosexualilor, Pîrvulescu e ferm: „În România homofobia este manifestă. În Eurobarometru românii apar ca cei mai homofobi dintre europeni. E greu de crezut că situaţia se va schimba radical doar în două decenii”.
Politicienii viitorului vor fi mai competenţi?
Ioniţă vede „o evoluţie incrementală” a calităţii clasei politice, analistul neputând să precizeze dacă în bine sau în rău. Bogdan Teodorescu crede că timpul va mai cizela casta politicienilor: „Clasa politică nu este nici mai bună, nici mai rea decât aceia pe care îi reprezintă. Cred că se va înregistra o profesionalizare a unor categorii anume ale societăţii, un anumit tip de elite, şi politicienii se vor afla între acestea”. În opinia lui Pîrvulescu, calitatea clasei politice de peste două decenii depinde de exigenţele cetăţenilor.
Istoricul Neagu Djuvara nu crede că va răsări prea curând o pleiadă de oameni politici vizionari care să salte România din veşnica tranziţie: „Sunt extrem de pesimist dat fiind fuga creierelor din România. Mulţi dintre tinerii cei mai valoroşi aleg calea exilului, adică aceea a plecării din ţară, să pună mâna pe o bursă şi, dacă unul are o bursă în străinătate, plecat este din România. A existat în urma comunismului de la noi, o scârbă de propria ta ţară. În asemenea condiţii, eu nu văd de unde poate să se nască o grupare patriotică. Un om ca Mihai Răzvan Ungureanu este o excepţie absolut extraordinară. Majoritatea oamenilor de calitatea lui sunt în America, în Franţa, Germania, nu mai sunt în România”.
Lui Neagu Djuvara i se pare imposibil să creioneze portretul politicianului român de peste două decenii: „Nu-mi place să fac profeţii fiindcă totuşi integrarea noastră în Europa poate aduce modificări atât de mari, dacă Europa însăşi se consolidează, încât nu putem avea o imagine a politicianului român, pentru că el va oferi un politician european. Nu mi-l pot închipui. Dar încă o dată vă spun, dacă nu avem material uman, dacă cele mai bune elemente pleacă în străinătate, speranţele sunt foarte slabe să ne ridicăm din nou. Însă s-ar putea ca în 20 de ani, încetul cu încetul, să ne revină câţiva din străinătate, nu ştiu. Deocamdată sunt pesimist”.
Analistul Vasile Dâncu rămâne pesimist în privinţa calităţii materialului uman din politică: „Nu vom avea politicieni cu mult mai competenţi decât cei de astăzi, doar că vom avea politicieni cu marjă de libertate mai mică şi mai controlaţi. Statul român nu are resurse pentru a reduce corupţia politicienilor şi nu va avea nici in viitor, soluţia este dată doar de organisme europene transnaţionale de verificare şi control al criminalităţii”.
Va mai exista mita electorală?
Analistul politic Vasile Dâncu crede că şi peste 20 de ani o parte din politicieni încă vor încerca să cumpere voturile alegătorilor în moduri rudimentare: „Marketingul politic va evolua spre un nivel de democraţiei participative, chiar dacă nu vor dispărea mita electorală individuală (zahăr, ulei şi găleţi) şi cadourile colective (şcoli, podeţe sau şan-ti-ere începute degeaba, doar pentru alegeri).Va creşte gradul de asociere al cetăţenilor şi atunci batălia se va da în comunicarea unor proiecte mai mult sau mai puţin realiste, care vor coincide cu orizontul aşteptărilor unor comunităţi (măsurat şi ţinut sub observaţie de studii şi sondaje foarte aplicate)”.
Vom avea baroni locali şi în 2032?
Vasile Dâncu are o veste bună pentru baroni locali ca Marian Oprişan, Radu Mazăre şi Gheorghe Flutur, dacă aceştia vor rămâne activi în politică până în 2032: „Descentralizarea şi regionalizarea vor creşte brusc, în cinci-şase ani va fi o explozie haotică, care va avea efecte negative, datorită faptului că nu este un proces condus strategic. Politica locală va accentua baronizarea. Pe fondul pierderii încrederii în instituţiile centrale, se vor accelera polarizările locale. Va fi efectul pervers al reluării descentralizării si regionalizării. Grupurile de interese locale vor domina distribuţia resurselor pe fondul scăderii autorităţii centrale. Alegătorii pot confunda uşor luptătorii pentru interesul local cu oligarhii locali care se luptă cu centrul pentru controlul unor resurse locale”.
