19.6 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăLifestyleFoodPorumbul anemic de 44.000 de euro kilogramul. Povestea privaţilor care fac cercetare...

Porumbul anemic de 44.000 de euro kilogramul. Povestea privaţilor care fac cercetare în agricultură

La câţiva kilometri de Institutul de Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, pe un câmp păzit în per­manenţă, suntem duşi să filmăm „porumbul-minune”. În ciuda secetei enorme care a pârjolit ţara, aici trecem pe lângă plante de porumb mai înalte de doi metri, viguroase şi cu frunze de un verde intens. Un fel de junglă de Bărăgan. Apoi inginerul agronom care ne însoţeşte ne opreşte brusc. Suntem într-o parceluţă de teren minusculă, de numai 50 de metri pătraţi, ascunsă privirilor neautorizate, în spatele zidului natural din plante de porumb uriaş.

 

 

Parcela pe care ne-am oprit e populată de nişte exemplare de porumb urâte, pipernicite şi strâmbe, astfel încât par mai degrabă un accident al naturii, afectate de un mic Cernobîl, sau poate că bietul porumb o fi răsărit în cel mai lovit de secetă punct din toată ţara. Totuşi, de vină nu e solul, fiindcă la 5 metri mai încolo creşte pădurea de porumb uriaş. Mai mult, fiecare dintre plantele pipernicite şi pricăjite este udată cu precizie de ceas, prin­tr-o insta­laţie de picurare. Inginerul ne mai uimeşte o dată, atunci când ne arată un ştiulete de pe una dintre plante, cel mai urât pe care l-am văzut în viaţa mea. E mic şi are doar câteva boabe ici şi colo şi nici măcar alea nu-s cum trebuie, ci pătate cu un vişiniu bolnăvicios. E cam ca un om căruia i-au rămas în gură doar 2-3 dinţi, şi ăia cariaţi.

Un porumb de geniu, într-o plantă pe care nu dai doi bani

Daniel State, managerul companiei Procera SRL (deţinută de ex-ministrul Agriculturii Stelian Fuia), unde lucrează ca cercetător-coordonator Valeriu Rotarenco, ne explică de ce caricatura de porumb pe care ne-a arătat-o e tratată ca un VIP: „Această varietate de plantă stă la baza programului companiei noastre de haploinducţie la porumb. E un porumb originar din Rusia, studiat intens în perioada sovietică, pentru că prin proprietăţile sale unice poate scurta perioada de obţinere a unui nou soi sau hibrid de la 8 ani la 3-4 ani. Clienţii noştri sunt universităţi şi companii private de cercetare şi până acum am vândut acest porumb la o universitate din SUA, unei companii private din Argentina, unei companii private din China şi unui institut de cercetare din Thailanda. Noi vindem acest porumb la număr de boabe. Dacă ne uităm la un bob putem face şi un calcul economic. Un bob are undeva la 1,4-1,5 grame, ceea ce înseamnă cam 66 de euro bucata. Un kilogram poate să ajungă şi la 45.000 de euro. În funcţie de stadiul programului de cercetare al partenerilor noştri ni s-au comandat diferite cantităţi de semninţe, dar minimum am vândut 300 de seminţe, pentru care am primit suma de 20.000 de euro. Este o valoare mare, însă pe piaţa mondială a amelioratorilor suntem singurii care avem un material biologic care din punct de vedere al randamentului are un avans de 4-5% faţă de cei mai buni inductori de haploidie existenţi pe piaţă”.

Din 2006 încoace, compania Procera a investit în proiectul de cercetare pe porumb 150.000 de euro şi i s-au întors înapoi peste 50% din bani. În paralel, firma a obţinut şi un grant de finanţare de 700.000 euro din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pentru obţinerea unui hibrid de floarea-soarelui, proiect coordonat de un fost cercetător senior de la Institutul Fundulea, care a migrat la privat: “Am obţinut un hibrid ce manifestă rezistenţă la un ierbicid care în mod normal nu este selectiv şi care, dacă-l aplici la o floarea-soarelui normală, ar omorî o dată cu buruienile şi planta de floare. Până acum, dacă aveai o infestare puternică cu pălămidă, nu puteai să cultivi floarea-soarelui decât dacă aveai disponibilitate să o prăşeşti manual. Acum o prăşeşti chimic, ceea ce e mult mai ieftin şi comod”, ne-a declarat managerul Daniel State. În clipa de faţă, ca urmare a acestei inovaţii la care au lucrat 7 cercetători şi tehni­cie­ni timp de 2 ani şi jumătate, firma Procera vinde fermierilor sămân­ţă hibridă pentru cultivarea a 22.000 de hectare, adică pentru 2,2%, dintr-o piaţă de 1 milion de hectare. Cifra de ­afaceri generată anual de acti­vitatea de cercetare este de ­400-500.000 euro şi e în creştere.

Franţa importă muştar creat în Popeşti-Leordeni

Gheorghe Nedelcu, patronul firmei ITC din Popeşti-Leordeni, a început programul de cercetare în 1994, când a recrutat mai mulţi cercetători din cadrul Institutului Fundulea, i-a plătit mai bine şi le-a pus la dispoziţie o bază materială pentru a inova: „Am început cumpărând 80 de linii de floarea-soarelui de la North Dakota University. În America baza genetică pentru ameliorare e publică, de aceea am putut să cumpărăm noi. La nivel de 1994, am plătit 2 dolari pe o sămânţă. Am luat câte 25 de seminţe din fiecare linie genetică. Primul lot de seminţe pentru cercetare ne-a costat în total 4.000 de dolari”.

Cercetătorii privaţi ai lui Gheor­ghe Nedelcu s-au jucat cu cele 80 de linii şi le-au combinat în toate felurile posibile, dar şi cu seminţe aduse din Asia şi din Rusia, până au găsit hibrizii cei mai buni. În cei 18 ani au reuşit să creeze două inovaţii importante: „Noi suntem autorii primului hybrid high-oleic din ţara noastră, din care se obţine un ulei cu procent ridicat de acid oleic, ceea ce-l face mai bun decât uleiul normal de floarea-soarelui, la care acidul linoleic e în pro­porţie mai mare din total ulei. Compoziţia uleiului obţinut din hibridul nostru îţi dă posibilitatea să refoloseşti de mai multe ori uleiul la prăjit. Tot noi am creat şi un hibrid care iubeşte apa, putând fi folosit doar acolo unde fermierii au acces la irigaţii, sau unde regimul ploilor e ceva mai ridicat. În testări la Bărăganu, acolo unde se testează toţi hibrizii importanţi din România, hibridul conceput de noi trei ani la rând a avut pro­ducţii de 5.400 kilograme la hectar. Nu cred că s-a mai văzut în România aşa ceva. Oricare hibrid performant n-a avut mai mult de 4.300 de kilograme, indiferent de la ce companie multina­ţională venea. Trebuie însă să recunosc că acest hibrid are o problemă, nefiind rezistent la lupoaie (n.r. – plantă dăunătoare), dar nu este lupoaie peste tot în ţară”.În cercetarea agricolă până şi eşecurile sunt povestite cu voie bună: “Am avut la un moment dat un hibrid de floarea soarelui, unul pe care îl iubeam. Era unul care n-avea talia mai mare de 80 de centimetri. Era pitic, cu alte cuvinte, dar avea un capitol (n.r. pălăria pe care cresc seminţele) imens, însă din cauza faptului că este foarte mare capitolul, tulpina nu este în stare să-l ţină şi se frânge. N-am reuşit să-l întărim”.

Gheorghe Nedelcu a creat şi un soi propriu de soia rezistentă la secetă şi a inovat şi în domeniul rapiţei: “La rapiţă avem primele 3 soiuri inventate în România. Caracteristica lor e un conţinut de ulei foarte ridicat. Dacă la hibrizii existenţi pe piaţă conţinutul de ulei e de 44-45%, două din soiurile noastre au 47-48% procent de ulei. În plus, soiurile noastre de rapiţă au un conţinut foarte mic de substanţe nocive, ca acid erucic şi glucozinolaţi. Normele EU în privinţa conţinutului maxim de acid erucic în rapiţă sunt de maxim 2%. În timp ce majoritatea soiruilor şi hibrizilor comercializaţi au în jur de 1% acid erucic, două din soiurile noastre au 0,1%”. Urmare a acestei realizări, Nedelcu livrează sămânţă pentru 2-3% din piaţa naţională a culturilor de rapiţă.

Însă perla activităţii de cercetare a patronului ITC este muştarul: „Avem dezvoltate în momentul ăsta două soiuri de muştar, din care un soi este antinematodic (n.r. – vier­mi), adică omoară nematozii din sol. Muş­tarul, lăsând la o parte că toţi mâncăm muştar cu cren­vurşti, e foarte mult folosit în Vest ca îngrăşământ verde, unde fermierii imediat ce au recoltat cerealele vin şi seamănă muştarul, îl lasă până creşte la 30-40 cm, după care îl înglobează în sol. Care este avantajul? Nu doar omoară nematozii, ci şi măreşte conţinu­tul de humus al solului şi rarefiază solul. E foarte bun pentru legume şi mai ales pentru rădăcinoase, fiindcă permite rădăcinilor să se dezvolte. Soiul nostru de muştar e destinat în totalitate exportului. Se duce pe piaţa Germaniei, Franţei, Austriei, Belgiei, a Olan­dei. Anual exportăm 800 de tone de sămânţă de muştar, suficientă pentru cultivarea a zeci de mii de hectare în ţările din vestul Europei şi ten­dinţa e de creşte­re. La muştar sunt singurul ameliorator din ţară şi în primii 10-15 din Europa”.

Pioneer, echivalentul ­Institutului Fundulea „de altădată„

Departamentul de cercetare din România al concernului multi­naţional Pioneer a fost înfiinţat în 1998, iniţial pentru a testa hibrizii produşi în alte părţi ale globului, pentru a vedea care se adaptează cel mai bine condi­ţiilor de sol şi climă din România. Însă în ultimii 4 ani Pioneer a investit în două programe complete de ameliorare pentru obţinerea de hibrizi de floarea-soarelui şi porumb concepuţi 100% în România. Trebuie precizat că jumătate din echipa de cercetători a Pioneer România e formată din foşti specialişti de la Fundulea, conduşi de amelioratorul Ion Ciocăzanu: „Suntem echipaţi şi avem fonduri să ne facem activitatea de cercetare la cel mai înalt nivel ştiinţific, exact ca în orice staţiune de cercetare a Pioneer din lumea asta. Suntem 17 cercetători, dar pentru muncile în câmp putem cere câţi muncitori vrem, cu zecile, cu sutele, câţi avem nevoie”.

Ion Ciocăzanu ne-a explicat că atunci când Pioneer a decis să parieze pe cercetarea românească a făcut-o în stil mare: „Programul de floarea-soarelui este unul extrem de complex, care vizează o zonă mult mai mare decât România. Hibrizii la care lucrăm noi sunt meniţi să fie cultivaţi într-o vastă zonă din Europa de Sud-Est, care e compusă din România, Bulgaria, Ucraina, Rusia. E o piaţă uriaşă, cu un potenţial de 4 milioane de hectare. Până acum am creat hibrizi semitimpurii de floarea-soarelui cu productivitate extrem de ridicată, tole­ranţi la secetă, toleranţi la lupoaie şi cu rezistenţă la boli. Am creat aici inclusiv hibrizi rezis­tenţi la erbicide sulfonil ureice”.

La porumb programul de cercetare e mai recent, din anul 2009, specialiştii concentrându-se în special pe obţinerea hibri­zilor cei mai potriviţi condi­ţiilor de climă şi sol din România. Motivul concernului Pioneer e unul pragmatic: „Ţara noastră este una din cele mai mari cultivatoare de porumb din Europa”.

Deşi au trecut 4 ani de la lansarea programelor de cercetare din România, în prezent hibrizii Pioneer româneşti nu pot fi găsiţi în comerţ: “Îţi ia de la 3 la 9 ani să faci un hibrid nou. La ora actuală primii hibrizi Pioneer creaţi în România se află în faza de testare în vederea înregistrării ca invenţii, de către Institutul de profil din România şi alte ţări. Avem deja câţiva hibrizi cu care suntem în testări avansate. În cadrul unui astfel de program noi testăm creaţiile noastre pe în jur de 100.000 de parcele, răspândite în 20 de localităţi pe tot teritoriul ţării, ca să vedem comportamentul hibrizilor noştri în diferite părţi ale României. Însă nu avem staţiuni de cercetare prin diverse colţuri ale ţării, cum are Fundulea. Noi folosim un sistem original şi extrem de eficient de testare. Noi mergem la un fermier care are maşini agricole moderne pentru a aplica o tehnologie superioară şi care-şi irigă terenul şi îi spunem: . Şi facem un contract de colaborare cu el, în care el ne permite să folosim o parte din terenul lui şi noi venim cu echipamentul nostru, cu semănătorile noastre sofisticate care seamănă parcele experimentale, cu combinele noastre sofisticare care recoltează, cântăresc, iau umiditate, fac analize şi aşa mai departe şi ne facem experienţele pe terenul lor”. Fermierii care au bafta ca ogoarele să le fie alese de americani pentru a-şi efectua testele, sunt nişte fericiţi. Asta pentru că Pioneer le cere doar să are terenul, să aplice îngrăşăminte şi două udări, iar holdingul plăteşte restul lucrărilor, ierbicidele, insecticidele, inclusiv irigaţiile suplimentare şi chiar şi praşila manuală, dacă e nevoie. La final întreaga recoltă îi rămâne fermierului. Iar la Pioneer asta poate să însemne şi 12 tone la hectar.

Pentru a se edifica asupra productivităţii unei varietăţi de porumb sau de floarea soarelui, Pioneer are nevoie să planteze doar două rânduri de plante, pe o pareceluţă de doar 6 metri lungime. Echipamentele lor sunt atât de performante, încât sunt capabile ca pe o suprafaţă de numai 10 hectare să realizeze 6000 de parcele experimentale diferite. Un astfel de lot experimental arată întocmai “ca o tablă de şah”. E inutil de spus că atât semănătorile cât şi combinele nu sunt unele convenţionale, ci sunt modele sofisticate, special proiectate pentru activitatea de cercetare, fiind capabile să semene multiple varietăţi de porumb simultan şi în acelaşi timp să le analizeze parametrii, de la umiditatea boabelor până la productivitatea la hectar.

Echipa de cercetători coordonată de Ion Ciocăzanu a ajuns la nişte performanţe de ameliorare uluitoare: „Producţiile noastre la hibrizii cei mai avansaţi, sunt între 16 şi 18 tone la hectar la porumb în condiţii de irigare. Ăsta e potenţialul maxim de producţie în condiţii de tehnologie perfectă, dar principalul nostru obiectiv de ameliorare e să creăm nişte hibrizi echili­braţi şi adaptaţi, care în condiţii de secetă să dea o producţie decentă şi să nu păgubească fermierul, iar în condiţii optime să aibă un răspuns suficient ca ­să-l umple de bani”.

Pioneer a investit multe milioane de euro în cercetare deoarece momentan doar 50% din suprafaţa cultivată cu porumb a ţării e cultivată cu seminţe hibride certificate. Asta înseamnă că e o piaţă mică pentru semin­ţele inovatoare, însă înseamnă totodată şi o uriaşă piaţă rămasă neacoperită. Iar cine e primul sosit pe această piaţă are toate şansele să ia felia cea mai mare din acest tort, explică cercetătorul Ion Ciocăzanu: „Când România va deveni într-adevăr o ţară care face agricultură, toate companiile vor veni să facă cercetare. Îţi dai seama ce înseamnă în loc de 1,4 milioane de hectare să vinzi seminţe de porumb pentru 4 milioane de hectare ? Toate vor da năvală atunci. Şi vor veni şi cu cercetare, pentru că nu poţi să aduci soiuri din Statele Unite, să le testezi aici 2 ani şi pe urmă să le comercializezi. E ­riscant”.

Amelioratorul şef de la Pioneer, deşi lucrează după standarde corporatise, se simte în cadrul concernului american ca pe vremea lui Ceauşescu, atunci când viteza de inovare era la apogeu. Vorbeşte despre asta cu o uşoară melancolie: “Departamentul de cercetare al Pioneer România este un fel de Fundulea cum era el pe vremuri, doar că e privat. Mărturisesc ca o mare parte din cei mai frumosi ani i-am trait la Fundulea, căruia îi datorez în mare măsură pregatirea mea profesională, care a stat ulterior la baza activităţii mele de la Pioneer. Eu primesc şi acum drepturi de autor pentru hibrizii mei de la Fundulea, ceea ce e foarte frumos. Sunt sume mici, o redevenţă anuală de 800-1000 de lei pe an, dar mă simt îngrozitor de bine ştiind că e vorba de un drept de proprietate intelectuală”.

De ce fug cercetătorii de la stat

Finanţarea mediocră face ca majoritatea personalului de cercetare competent din institutele de stat să migreze în privat, explică Gheor­ghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice: „Un cercetător debutant în institutele de stat are salariul minim pe economie, de 7 milioane. Creatorul de soiuri de grâu de la Fundulea, care e cercetător cu 40 de ani vechime şi, printre altele, şi membru al ­Academiei Române, are 28 de ­milioane pe lună. De aceea au şi plecat cercetătorii la privat, unde un cercetător senior are 2.500 ­euro”. Şeful ASAS consideră că lipsa de interes a guvernanţilor e cauza majoră a decăderii institutelor de profil ale statului: „La noi toată cercetarea este pe autofinanţare, spre deosebire de toate celelalte ţări europene, unde se asigură de la bugetul de stat cel puţin salariile cercetătorilor. Avem doar nişte contracte pe care le câştigăm prin competiţie la concursuri pe care le organizează Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dar de trei ani nu s-a mai scos nici un ban la concurs. Din când în când ne mai ajută şi ­Ministerul Agriculturii, care o dată la 3-4 ani are aşa zisul plan ­sectorial, care e de vreo 7 milioane de euro, bani care trebuie să potolească nevoile câtorva zeci de institute din toată ţara. Adică firimituri”.

Hibrizii de porumb ai KWS

Gigantul german de seminţe KWS (locul 2 în Europa la producţia de seminţe de porumb) a ­început la rândul său activitatea de ­cercetare în 2002, prin testarea în România de hibrizi produşi în alte ţări. Ulterior, în 2009, KWS România a demarat producerea de hibrizi proprii de porumb, aflaţi în prezent în curs de omologare de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Verificaresa Soiurilor, urmând cel mai probabil să fie puşi pe piaţă în 2013, conform dr. ing George Muşat, membru al ­colectivului de cercetători al KWS.

Cele mai citite

A venit nota de plată pentru incidentele din 8 martie. Sancțiuni fără precedent pentru Dinamo și UTA

Dinamo și UTA au fost amendate cu câte 100.000 de lei și vor disputa următoarele patru meciuri de pe teren propriu fără spectatori, în...

Reforma austerității, îmblânzită. Plafonări peste plafonări de la Guvern

După austeritatatea de anul trecut și cu un deficit bugetar la limită, Executivul face cadouri pentru români, iar angajații din companiile de stat pot...

Pentagonul va aloca 20 de miliarde de dolari pentru a dezvolta avionul de luptă NGAD

Forţele Aeriene ale SUA alocă aproape 20 de miliarde de dolari pentru a dezvolta avionul de luptă NGAD (Next Generation Air Dominance), înlocuitorul pentru...
Ultima oră
Pe aceeași temă