Cea mai mare rezervaţie de zimbri din România – zimbrăria „Neagra”, din cadrul Ocolului Silvic Bucşani, judeţul Dâmboviţa – supravieţuieşte cu 3 miliarde de lei vechi pe an, bani proveniţi din vânzarea lemnului pădurilor aflate în proprietatea statului.
Astfel, deşi nu pot trăi fără un spaţiu împădurit, cei 41 de zimbri de la Bucşani sunt întreţinuţi exclusiv din „recoltarea şi valorificarea legală a masei lemnoase”, după cum se exprimă şeful Ocolului Silvic Bucşani, Marian Amuza.
Dar acesta se declară bucuros. Zimbrăria s-a înmulţit în 2010 cu cinci pui, o rată a natalităţii peste media cu care se obişnuiseră administratorii de la „Neagra”.
Zimbrul, la a doua viaţă în România
„Femelele rămân gestante cam o dată la 2 ani, iar perioada de gestaţie este de 39 de săptămâni. Împerecherea are loc în perioada august-septembrie, dacă este vreme bună”, explică pădurarul Daniel Oprea, unul dintre cei patru paznici ai rezervaţiei.
Zimbrii de aici au la dispoziţie un spaţiu de 162 de hectare de pădure şi păşune, zonă delimitată de garduri înalte de 2 metri.
„Pentru a trăi în libertate, zimbrii ar trebui să fie feriţi de influenţa omului. De asta au şi dispărut din România, în secolele XVIII-XIX. Au fost vânaţi excesiv şi s-a redus drastic spaţiul forestier în care trăiau”, precizează Marian Amuza.
Conform acestuia, ultimul zimbru autohton a fost vânat în anul 1953.
Cinci ani mai târziu, zimbrii au început o a doua viaţă în România. Au fost aduse două exemplare din Polonia, un mascul şi o femelă care au făcut un pui în acelaşi an.
În anul 1983, în România erau 18 zimbri. Acum, numărul total se ridică la 60. În afară de zimbrăria „Neagra”, mai există rezervaţiile „Dragoş Vodă” – din judeţul Neamţ, „Haţeg” – din judeţul Hunedoara şi „Valea Zimbrilor” din judeţul Braşov.
„Zimbrii vor fi întreţinuţi în continuare”
Ocolul Silvic Bucşani se autofinanţează, trăgându-şi fondurile din comercializarea lemnului şi din activităţile de pază ale hectarelor de pădure retrocedate în ultimii ani. Dintre cele aproape 9.000 de hectare împădurite din zonă, Ocolul Silvic mai are în administrare sub 5.200 de hectare, restul redevenind proprietate privată.
În prezent, Ocolul poate vinde un cuantum de 15.400 de metri cubi de lemn pe an. Dar dacă trendul retrocedărilor continuă, volumul pentru comercializare ar putea să scadă spre 10.000 de metri cubi. Metrul cub de lemn costă, în funcţie de specie şi scopul achiziţiei, între 100 şi 300 de lei.
„Oricum, dacă noi rămânem fără fonduri pentru zimbri, ei vor fi întreţinuţi de alte instituţii din subordinea Direcţiei Silvice Dâmboviţa”, îşi exprimă încrederea Marian Amuza.
Bourul de pe stema Moldovei
Originari din nordul Indiei, zimbrii au migrat de-a lungul secolelor către Europa. În România au existat două subspecii de zimbri: caucazian – populând dealurile înalte şi zona montană şi cel de şes – echivalentul bourului. Acesta din urmă este cunoscut în România în special pentru faptul că – în secolul XV, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, figura ca emblemă pe stema principatului medieval Moldova.
Seniorul Rotaru, juna Rovana
Zimbrul este cel mai greu animal european de uscat. Un exemplar tipic are o lungime de 2,9 – 3 metri şi o înălţime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la aproape o tonă. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. În captivitate, zimbrii trăiesc 20-25 de ani. La zimbrăria „Neagra”, cel mai în vârstă zimbru a atins deja 20 de ani. A fost denumit Rotaru. Cel mai tânăr exemplar, de doar câteva luni, se numeşte Rovana. Toţi cei 41 de zimbri au câte un nume care începe cu „Ro”, de la România.
Zimbrăria de la Bucşani, doar pentru cunoscători
Deşi nu este situată decât la 20 de kilometri de oraşul Târgovişte, foarte aproape de DN 71, zimbrăria nu este accesibilă decât cunoscătorilor. Asta pentru că nici în Târgovişte, nici pe drumul care leagă oraşul de Bucureşti nu există vreun indicator care să anunţe vecinătatea rezervaţiei. „Avem puţini vizitatori. De la 10-15 la 50-70 de persoane pe weekend. Vin familii sau elevi în excursii organizate de şcoli”, spune şeful Ocolului Silvic Bucşani, Marian Amuza. Un reprezentant al Direcţiei Silvice Dâmboviţa sugerează că administratorii zimbrăriei nici nu-şi doresc prea multă reclamă: „Dacă ar fi mai cunoscută rezervaţia, probabil am avea de-a face cu fenomenul de braconaj”.
