» Elena Ceausescu isi inregistra sau asculta in direct prietenii si rudele. "Era foarte curioasa si rautacioasa", povesteste fostul ofiter Dumitru Prichici.
» Securitatea procura dispozitive de ascultare din Occident care erau ulterior asamblate, in tara, de specialisti romani.
Serialul "Romaniei libere" despre ascultarea convorbirilor private inainte si dupa 1989 – unul dintre cele mai controversate si misterioase subiecte ale societatii noastre – continua si astazi cu prezentarea unor dezvaluiri despre modul in care isi procura Securitatea tehnica de interceptare. Cel care ni s-a confesat a fost Dumitru Prichici, fost ofiter de Securitate, specializat in producerea de tehnica pentru interceptarea convorbirilor sau pentru bruierea acestora. Fostul ofiter s-a ocupat si de securizarea vizitelor externe ale dictatorului Nicolae Ceausescu. Dupa 1990, si-a deschis propriul sau atelier, unde si-a fabricat inventiile in domeniul interceptarilor telefonice. Deoarece si-a scos produsele la vanzare, potrivit obiectului de activitate al firmei sale, lui Prichici i s-a facut dosar penal, fiind judecat pentru subminarea sigurantei nationale. Prichici a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu suspendare, dar ulterior a sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care i-a acceptat dosarul spre judecare.
Securitatea "facea piata" in Occident pentru a fura tehnologie
» Reporter: Sunteti unul dintre ofiterii care au inventat si au fabricat aparatura de ascultare in laboratoarele Securitatii, iar apoi ati montat-o sau i-ati invatat pe altii sa monteze aparatele in case, in birouri, localuri. Va bantuie vreun sentiment de vinovatie?
Dumitru Prichici: Eu m-am ocupat doar de partea de tehnica – operativa, de productie si intretinere. Sa stiti ca in acest domeniu al Securitatii a fost recrutata toata crema din scoli si intreprinderi. Am crezut ca fac un lucru bun pentru tara. In copilarie am vrut sa ma fac preot, tot asa, pentru a ajuta oamenii. Inainte de a intra la Securitate am lucrat la Electrotehica, sectia militarizata. Era a Apararii. Eu am vrut sa fac numai bine. Sigur, se poate spune ca am participat la raul general, insa eu nu am lucrat cu oamenii. Cel mai mult rau au facut securistii – ofiteri si procurori – de la Cercetari Penale, nu noi, de la tehnica operativa. La noi au lucrat profesori de la Politehnica, academicieni, crema cercetarii.
» Rep.: Concret, ce faceati in structurile Securitatii?
Prichici: Din 1963 pana in 1987 am lucrat numai la directiile tehnice operative ale Securitatii, care se ocupau cu cercetarea, inventarea si productia de tehnica din toate domeniile economiei nationale in laboratoarele noastre, adica ale Securitatii. si securizam. Nu ne ocupam numai de aparatura de interceptare-ascultare sau de bruiere, ci de toata tehnica operativa, din toate domeniile, de la inginerie, electronica, electrotehnica la armament, adica absolut in toate domeniile. Eu am lucrat la proiectare, la productie, dar si la intretinea aparaturii de comunicatii de la Directia a V-a (care se ocupa de protectia familiei Ceausescu si a inaltilor demnitari comunisti – n.r.). Mai precis, la Unitatea R (comunicatii radio) a acestei directii. Aveam misiunea de a impiedica defectiunile, mai ales cand il insoteam pe Ceausescu.
» Rep.: Ce defectiuni?
Prichici: Spre exemplu, cu multi ani in urma Ceausescu s-a intalnit cu Tito (conducatorul fostei Iugoslavii – n.r.) la Timisoara. A picat statia de emisie-receptie din zona, eu am reparat-o rapid. Se putea intampla orice, chiar si un atentat, si nu aveam cu ce comunica. Asta era atunci misiunea mea de securist. Sau alta data eram in India, il insoteam pe Ceausescu pentru a-i asigura permanent comunicatiile radio, indiferent unde era: in masina, in hotel sau prin alte locatii. Ulterior, de la intretinere am trecut la productie si chiar am fost sef al productiei. stiam tot istoricul evolutiei tehnicii Securitatii din 1946 pana in 1986.
» Rep.: Ce aparatura militara mai faceati ca sa impiedicati "defectiuni"?
Prichici: Ma ocupam de secretizarea, de cifrarea mesajelor radio – telegrafice – telefonice pentru ambasadele noastre din strainatate. Erau aparate speciale pentru codificare si, cum nu se fabricau la noi, trebuia sa le importam. Ca sa cheltuim putina valuta, cumparam doar anumite componente si apoi le faceam noi in laboratoarele noastre, dupa conceptiile noastre. Noi spuneam ca mergem in Occident sa facem piata.
» Rep.: Adica ati furat tehnica din Occident si apoi ati fabricat aparatura in Romania?
Prichici: Nu le-am furat, le-am cumparat din magazinele lor, ca se gaseau pe toate drumurile, nu cum era in Romania, ca aveai nevoie de aprobare de la PCR si pentru a-ti cumpara un televizor color. Am avut, spre exemplu, o misiune in Germania Federala. Da, mergeam prin magazinele din Vest, cumparam componentele unui aparat din domeniul electronicii si electrotehnicii, apoi mergeam la laborator, il demontam si il refaceam, recompuneam aparatul, ba chiar ii aduceam si imbunatatiri. Am lucrat cu profesori de varf, cum era Edmond Nicolau, spre exemplu (n.r. – profesor universitar, specialist in radiocomunicatii si cibernetica).
Generalul Pacepa "a furat" tancul LEOPARD
» Rep.: Ce s-a furat mai important din Occident? Spionii nostri au adus ceva?
Prichici: Da, Pacepa a adus motorul tancului LEOPARD (n.r. – unul dintre cele mai performante tancuri construite de nemti) din Germania si noi ne-am ocupat de introducerea acestuia in productie.
» Rep.: Cum era cu rusii?
Prichici: Eu m-am speriat in 1986, la intalnirea lui Ceausescu cu Gorbaciov (ultimul sef al Uniunii Sovietice inainte de destramarea acesteia – n.r.). Eram acolo. Atunci mi-am dat seama ca s-a terminat cu Ceausescu si ca trebuie sa plec din sistem. La scurt timp m-am pensionat.
» Rep.: Ati auzit convorbirile lor?
Prichici: De unde eram am vazut numai gesturile lor, dar mi-au fost suficiente.
» Rep.: De export, de aparatura militara, de comunicatii v-ati ocupat?
Prichici: Da, le exportam in tari din lumea a treia. Am si fost acolo sa ii instruiesc. Aduceam valuta in tara. Alteori, cum a fost in Tanzania, pe banii aparatelor vandute de noi, Ceausescu si-a publicat operele si am ramas fara valuta.
SARCOFAGUL, mostenit de Ceausescu
» Rep.: Ati lucrat la vreun aparat pentru interceptat convorbirile telefonice ale romanilor?
Prichici: Da, la mai multe. Am inceput cu SARCOFAGUL, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Era vorba de un grup compact de 40 de magnetofoane profesionale, actionate de un singur motor si un ax de antrenare a benzii magnetice. Magnetofoanele lucrau simultan sau in contratimp si inregistrau toate convorbirile telefonice sau convorbiri interioare din camerele de acasa, din birouri, din parcuri. Atunci nu erau prea multe telefoane.
» Rep.: Cu alte cuvinte, ati participat la configurarea si punerea in functiune a primului mare aparat de interceptat discutiile din casele noastre?
Prichici: La SARCOFAG a lucrat un colectiv foarte mare, unde ma aflam si eu. Pe atunci lucram la Ministerul Apararii. De acolo am fost recrutat la Securitate pentru a lucra la SARCOFAG. Cu timpul, acest sistem de interceptare a fost perfectionat si cu el ne-a ascultat si Ceausescu, pentru ca aceste instalatii erau interconectate cu toate sistemele telefonice si repartitoarele radio. Legaturile erau prin pereti si prin centralele telefonice. E complicat sa va explic.
» Rep.: Ce fel de convorbiri va placea sa ascultati?
Prichici: Eu nu am fost la ascultare, ci la productie si intretinere. Era ordin, cei de la intretinere nu aveam voie sa ascultam. Erau ofiteri special delegati pentru ascultarea convorbirilor. Se scria in registre cine pe cine a sunat, la ce ora, de la ce post telefonic. La Revolutie, eu am inchis toate repartitoarele prin care se inregistrau convorbirile telefonice, inclusiv repartitoarele de la fabrica Securitatii unde am lucrat.
» Rep.: S-au folosit si dupa 1990 aceste instalatii pentru interceptari?
Prichici: Bineinteles. stiu de la fostii colegi. Dar s-au perfectionat. Fostii colaboratori ai Securitatii de la Telefoane, adica operatorii, au fost inlocuiti cu cei ai SRI si de la UM 0215, de la Interne, pentru ca cei de pana in 1989 au fost deconspirati in timpul Revolutiei din decembrie 1989.
» Rep.: Ati montat tehnica in locuinte?
Prichici: Nu, eu montam aparatura doar pentru a asigura comunicatiile lui Ceausescu, pentru ambasade si altele asemenea. Eu ma mai ocupam de intretinerea panourilor acelora mari prin care se faceau interceptarile. In provincie, inregistram pe benzi din sarma, le spuneam "mosarele". Legaturile telefonice pentru a inregistra le faceau colaboratorii din centralele PTTR de pe atunci.
Diplomatilor li se puneau microreceptoare in haine sau pantofi
» Rep.: Cu ce ne mai ascultati pe vremea lui Ceausescu, in afara de benzile magnetice si cele de sarma?
Prichici: si cu lasere, erau mai performante. Benzile de sarma erau folosite in provincie. Mai aveam tot felul de aparate de interceptare pe care le puteam ascunde peste tot. Sunt folosite si acum. Le-am descris in cartea mea "Condamnati la tacere". Se puneau microemitatoarele in cani, farfurii, scrumiere.
» Rep.: Cum se montau microemitatoare in cesti?
Prichici: Alegeam cesti mate sau farfurii, scrumiere. Le faceam o frezare si bagam acolo microreceptorul cu o pastiluta de alimentare cu energie. Se puneau in exploatare, de obicei, in restaurant. Se mai puneau microreceptoare in tocul pantofului sau in captuseala sacoului. Noi le montam microreceptoare diplomatilor straini cu care Ceausescu avea intalniri oficiale, ca sa stim ce vorbesc cand se retrag in colturi.
» Rep.: Incidente cu montatul microreceptoarelor ati avut?
Prichici: Eu nu, dar un coleg a patit-o. A dat gaura intr-un perete cu un burghiu cu apa pentru a monta un emitator. A reparat peretele, pictorul i-a dat patina vremii, dar a doua zi vecinul persoanei pe care noi o urmaream a reclamat ca ii curge apa din perete. Au spart peretele si au gasit emitatorul. Acest caz a fost prelucrat in sedinta de ministrul de Interne Tudor Postelnicu.
» Rep.: Cum si unde se faceau filmele porno cu diplomati?
Prichici: De obicei, in camerele de hotel. Se montau niste sonde optice chiar la 90 de grade, care se roteau si filmau totul. Sau se punea un emitator in televizor. Sau intr-o carte pe care menajera – omul Securitatii – o punea in biblioteca. Eu ma ocupam doar de aparate, ca ele sa functioneze bine.
» Rep.: Unde va spunea Elena Ceausescu sa montati tehnica de interceptare?
Prichici: Ea avea unitatea ei speciala, intr-o cladire speciala, parca era unitatea de la numarul 12. Ea nu avea incredere in noi. Isi inregistra sau asculta in direct prietenii, rudele. Era foarte curioasa si rautacioasa.
» Rep.: Care era deosebirea dintre dvs. si ceilalti securisti?
Prichici: Activistii PCR si securistii de la Cercetari Penale si procurorii de acolo plecau cu portbagajele pline de la abatoare. Noi mancam macaroane cu branza. Ei furau inca de atunci si fura si acum. Prin furt si-au facut averile.
Fosti securisti dezvaluie secretele microfoanelor din casele noastre
