» Din maretia de altadata a Conacului Catargi din Tupilati, judetul Neamt, a mai ramas astazi doar o aura palida, ascunsa adanc sub ruine. Dupa optsprezece ani de cand au depus prima cerere de retrocedare, mostenitorii boierului Strambeanu, proprietarul constructiei, sunt invitati sa-si ia inapoi conacul, din care nu a mai ramas nimic.
Lasat de izbeliste dupa Revolutie, in incertitudine privind proprietatea – nici retrocedat, nici in grija statului –, conacul a ajuns incet, dar sigur, o ruina. Primaria a avut grija totusi sa instaleze atat pe la intrari, cat si pe unele ziduri tablite scrise cu vopsea rosie: "Atentie! Pericol de prabusire". "Mostenitorii familiei Strambeanu au depus cereri de retrocedare atat in baza Legii 10/2001, cat si a Legii 247/2005. Noi am depus la Prefectura Neamt toata documentatia, dar abia saptamana trecuta a venit la Primaria Tupilati hotararea Comisiei Judetene pentru punerea in posesie a mostenitorilor familiei Strambeanu. Cei trei mostenitori din Bucuresti, Elena Strambeanu si doua nepoate ale sale, vor primi conacul cu dependintele acestuia si 35 de hectare de teren din fosta mosie. Deocamdata suntem ocupati cu alegerile locale, dar ne vom ocupa de conac imediat dupa acestea", a declarat primarul comunei Tupilati, Petru Gherghel. Dependintele despre care vorbeste primarul nu prea mai exista insa.
Cu o suprafata de 10.400 de metri patrati de teren, inconjurat cu zid impunator de piatra nefasonata, conacul a avut, intr-adevar, numeroase dependinte pentru ingrijitori si grajduri, mai multe beciuri si hambare. Refacerea acestora va fi, cu siguranta, mai costisitoare decat construirea de la zero. Cu atat mai mult cu cat constructia este monument de arhitectura si nu poate fi demolata sau refacuta oricum. "Am fost sa-l vedem la un an-doi dupa revolutie, si atunci conacul era inca in picioare. Insa se desfiintase CAP-ul si oamenii incepusera deja sa fure, care cum apuca. Atunci exteriorul si structura de rezistenta nu erau afectate. Partea proasta e ca, de 17-18 ani, conacul nu a fost al nimanui si asta l-a adus in situatia in care este acum", ne-a spus Doru Dricu, sotul uneia dintre nepoatele Elenei Strambeanu. Chiar asa, in ruina, cum este conacul, mostenitorii isi pastreaza totusi speranta ca nu vor fi nevoiti sa-l vanda. "Nici nu ne-am gandit sa vindem. Exista trei mostenitoare, Elena Strambeanu, care este in varsta si care are drept de uzufruct pe baza testamentului sotului, si doua nepoate, care au drept de proprietate. Avem copii si nu stam prost din punct de vedere financiar nici unii, nici altii. Macar din motive sentimentale, pentru ca acolo au trait stramosi de-ai nostri, ar trebui sa incercam sa-l repunem pe picioare", a mai spus Doru Dricu.
Primele demersuri pentru retrocedarea conacului au fost facute de mostenitorii familie Strambeanu inca din 1990, dupa aparitia Legii 18. "A fost depusa cerea inregistrata cu numarul 707 din 1990 la Consiliul Local al comunei Tupilati si apoi contestatia la decizia Comisiei Judetene de aplicare a legilor fondului funciar, prin posta, datata 9.09.1991, cu confirmarea de primire din data de 12.09.1991", ne-a spus Dumitru Bluser, procurator al mostenitoarei Gabriela Dricu.
Statul ar trebui sa suporte cheltuielile cu renovarea
Mostenitoarea Elena Strambeanu a implinit de curand 84 de ani. Nu mai avea nici o speranta ca ar putea primi inapoi conacul familiei.
"Cand m-am maritat cu fiul generalului Strambeanu, conacul de la Tupilati fusese deja confiscat de comunisti. Pe vremea colectivului, fusese tinut cat de cat in buna stare, dar dupa aceea a ajuns intr-o stare jalnica. Am gasit, imediat dupa ‘89, conacul intreg – mergeai pe scara interioara pana sus. Dar dupa aceea au fost furate ferestrele, usile, iar scara interioara s-a prabusit. A mai ramas intacta, o vreme, ghereta paznicului si, in curte, un grajd pentru cai. Am plans cand am vazut cum arata in urma cu doi ani", ne-a spus mostenitoarea. Despre stejarul care umbrea conacul, Elena Strambeanu isi aminteste ca avea o placuta de monument al naturii. "Am tras semnale de alarma in legatura cu stejarul de la Conacul Tupilati inca din anii ‘60, intr-un text publicat de «Romania libera». Pe atunci avea o placuta care arata ca este monument al naturii si ca dateaza din anii 1500. De cativa ani s-a uscat insa si trunchiul va mai rezista, probabil, doar pentru putina vreme", ne-a marturisit femeia.
Elena Strambeanu crede ca procedura de restituire a durat nepermis de mult, iar statul ar trebui sa suporte cheltuielile cu renovarea: "De bun-simt ar fi ca statul sa reconditioneze aceste bunuri pe care le-a confiscat si care acum au ajuns intr-o stare deplorabila".
» Complex unitar
Potrivit informatiilor puse la dispozitie de Gheorghe Dumitroaia, directorul Complexului Muzeal Neamt, Conacul Catargi de la Tupilati face parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar, laturi de Biserica "Sf. Voievozi", ctitorita la 1811 de stefan C. Catargi, Mare Locotenent al Moldovei, decedat la 2 septembrie 1866. Zidul care inconjoara conacul si dependintele, din piatra nefasonata, este construit dupa modelul fortificatiilor marilor resedinte feudale, cu turnuri rotunde de aparare la colturi. Conacul a fost ridicat in jurul anului 1840, inlocuind o constructie mai veche. Un pavilion vertical impartea fatada in doua parti inegale. Intrarea in conac se facea printr-un portic cu stalpi si deschideri in arcada.
Fatada, mai ales partea din stanga intrarii, era ornata cu pilastri si campuri incizate care imitau piatra de talie. La etaj, pavilionul avea un geamlac deasupra caruia era amplasat triunghiul unui fronton antic. Doua beciuri mari, din care unul in continuarea conacului, iar celalalt pe latura estica a incintei, dovedesc faptul ca au existat constructii probabil contemporane cu incinta fortificata. In traditia locului se spune ca atat stejarul secular de langa conac, cat si turnurile din colturile zidului fortificat dateaza chiar de pe vremea lui stefan cel Mare.
