Ce se întâmplă la un mare agajator din România acum? – a fost întrebarea pe care Rl i-a pus-o mediatorului Luminiţa Floroiu Hosu, expert contabil. „Apare o presiune foarte mare pe cheltuieli, deci pe costuri”, a explicat aceasta.
Transferul contribuţiilor generează cheltuieli mai mari cu 40%
„Începând cu 1 ianuarie anul acesta, cu transferul contribuţiilor (n.r.: de la angajator la angajat), cheltuielile reale ale societăţii cresc cu aproape 40. Sunt multe societăţi care întârzie la plată cu aceste contribuţii. Dacă de la 1 ianuarie se face acest transfer de contribuţii, poate cei cu care lucrezi vor acelaşi salariu net. Firma este obligată să dea mai mult cash, pentru că trebuie să includă aceste contribuţii”, a spus expertul.
Dar nu era ilegal să întârzii, ca firmă, cu plata contribuţiilor? „Legislaţia permitea companiilor să achite aceste contribuţii cu o lună sau cu două luni mai târziu”, a atras atenţia Floroiu. De ce anume ar trebui o firmă să întârzie plata acestor contribuţii o lună sau două? Nu este firesc să le achite cât de repede cu putinţă?
„Decontările firmei cu beneficiarii”, a explicat mediatorul, „pot dura o lună sau două, pentru încasarea facturilor. Firma are nevoie de aceşti bani ca să asigure totalul cheltuielilor. La un număr mare de salariaţi, vă daţi seama ce înseamnă lucrul acesta! Acum se indisponibilizează foarte mulţi bani”.
Totuşi, care este impactul trecerii contribuţiilor la angajat? Luminiţa Floroiu Hosu afirmă că, „la o societate cu cinci angajaţi, cresc cheltuielile cu salariile cu 8.000 de lei sau 10.000 de lei”.
Pierduţi în negocieri
Până în ultima decadă a lunii următoare, firmele vor tot negocia transferul contribuţiilor. De ce aşa? „Ordonanţa 82 obligă la negocierea contractelor colective de muncă. Negocierea devine obligatorie şi pentru societăţile care au până în 21 de angajaţi. Dacă nu există sindicat, se desemnează un reprezentant al angajaţilor care e mandatat pentru aceasta. Conform legii, durata negocierii este de 60 de zile calendaristice. Deci, până pe 20 februarie anul acesta toate negocierile trebuie să se finalizeze”, a declarat Floroiu Hosu Rl.
Luminiţa Floroiu Hosu, expert contabil: „Întotdeauna experţii contabili au avut mult de lucru. Când apar aceste modificări legislative, volumul se dublează. Şi la ordinele de plată cu toţi clienţii şi furnizorii nici nu ştii dacă ai şanse să rezolvi toate diferenţele apărute.”
Conform informaţiilor Rl, de la finalul anului 2017 şi până în prezent, „contabilii lucrează ca în mină” din cauza acestor schimbări fiscale. Este adevărat? „Întotdeauna experţii contabilii au avut mult de lucru. Când apar aceste modificări legislative, volumul se dublează. Şi la ordinele de plată cu toţi clienţii şi furnizorii nici nu ştii dacă ai şanse să rezolvi toate diferenţele apărute…”, a explicat Rl expertul contabil.
Split TVA nu are sens fără norme metodologice
Avem o companie în insolvenţă, care face split TVA. Companiile-contractori ale acesteia fac split TVA numai la tranzacţiile cu această companie sau la toate tranzacţiile? Rl i-a explicat Luminiţei Floroiu Hosu că această splitare a TVA pare a fi un fel de o molimă, pentru că nu e clar cât se întinde acest split, până la a câta mână.
„Ceea ce spune Ordonanţa Split TVA nu face referire la exigibilitatea TVA. În acelaşi timp, ar trebui să se vină cu nişte norme de aplicare”, a mai spus Rl specialistul. Astfel, „TVA se plăteşte separat faţă de venit şi firma nu mai are posibilitatea să amâne măcar cu o lună sau două plata TVA aferent datorat furnizorului”.
Aşa că „în momentul respectiv, firma poate să aibă un blocaj financiar”, a detaliat Floroiu, atrîgând atenţia că „statul intervine abrupt şi se spune că automat trebuie să virezi la stat TVA datorat. Firma nu mai are posibilitatea, în circuitul economic al banilor, să ruleze aceşti bani. Este o intervenţie a statului în mediul privat. Nu e un lucru benefic”.
Costuri de conformare
„Pe TVA split, pentru moment, ce este sigur e că au crescut costurile de conformare ale contribuabililor: Logistică, toată formularistica, toate declaraţiile şi plata personalului aferent. Trebuie modificate software-urile, achiziţionată tehnică de calcul”, a explicat României libere Dan Schwartz, managing partner RSM România.
Dar ce se întâmplă dacă peste şase luni vine alt guvern, care decide să întoarcă la angajator contribuţiile, din motive obiective sau subiective? Pentru a preveni o astfel de posibilitate, pentru că mediul fiscal este în România instabil, majoritatea firmelor şi-a luat măsuri de precauţie fireşti.
O alianţă de neimaginat acum un an
În ce constau acestea? „Sunt relativ puţini cei din mediul privat care au majorat salariile”, susţine Schwartz. Iar motivul este simplu, pragmatic. Unei companii ce acceptă să mărească salariile brute, peste şase luni, dacă legea se schimbă şi se revine la sistemul anterior, îi va fi „practic imposibil să micşoreze din nou salariile, pentru a le aduce la venitul anterior”, spune expertul.
De ce anume? Dan Schwartz argumentează că „salariatul va spune astfel: «E dreptul meu să am salariul ăsta! Nu văd nici un motiv să mi-l micşorezi. Nu muncesc mai puţin, n-am alte obligaţii de serviciu, tot munca aceea o depun»”.
Şi angajatorul nu poate să-l concedieze pe respectivul angajat? Nu, explică Schwartz, pentru că nu mai găseşti în România la fel de lesne ca acum câţiva ani forţă de muncă înalt calificată. Atunci, s-a ajuns la o formulă de compromis. Aceasta „a fost discutată cu salariaţii şi, împreună cu companiile, caută să se protejeze contra unei legislaţii lipsite logică economică, fiscală, socială. Este nevoie de companii stabile, nu care azi să existe şi mâine să intre în lichidare”.
Astfel, s-a format o alianţă antiguvernamentală pragmatică de neimaginat cu puţin timp în urmă: angajatul şi angajatorul, sindicatele şi patronatele.
