Discuţiile privind introducerea cotelor diferenţiate la impozitul pe venit au revenit pe agenda publică. Dincolo de controversele privind distanţa cam mică între pragurile luate în calcul (8%, 12%, 16%), rămâne de văzut în ce măsură impozitul progresiv şi mult-aşteptata reducere a CAS ar putea „coabita“ în bugetul pe 2014.
Prima menţiune legată de impozitarea progresivă a făcut-o săptămâna trecută guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. “Dacă persoanele cărora i se adresează această măsură (reeşalonarea creditelor şi reducerea ratelor lunare, n.n) sunt limitate la 1.600 lei, este un prim pas spre diferenţierea inpozitării”. În atenţia presei a revenit apoi Strategia fiscal-bugetară 2014-2016 postată pe site-ul Finanţelor (e drept, documentul este datat 2013) în care se menţionează explicit că se are în vedere o diferenţiere a cotelor de impozit pe venit. Vorbim de 3 cote – 8,12,16% – pe grile de venit, cu deductibilităţi fiscale. Premierul Victor Ponta a ţinut să facă ieri câteva precizări: cota diferenţiată pe venit priveşte angajaţii cu venituri mici nu şi companiile, măsura făcea parte din strategia convenită cu liberalii anterior şi nu există un termen clar pentru implementarea sa. Din aceeaşi Strategie fiscal-bugetară făcea parte însă şi reducerea CAS cu minim 5% din vara lui 2014, iar întrebarea care se pune este în ce măsură ar fi loc pentru amândouă, în condiţiile în care n-au existat suficienţi bani la buget nici pentru preconizata reducere a ratelor debitorilor prea îndatoraţi, astfel încât a fost nevoie să se apeleze la soluţia creditului fiscal abia din 2014-2016? Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, este de părere că modificarea cotei unice va stimula munca slab calificată în detrimentul celei calificate şi înalt calificate. ”De asemenea, bugetul va avea de suferit şi vor trebui găsite noi surse de finanţare. S-ar putea să fie la schimb, în loc de reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS de la 1 iulie”, spune Pârvan.
Cote diferenţiate care nu prea fac diferenţa
În ţările unde se aplică impozitul diferenţiat pe venit, ideea de bază este să se descurajeze acumularea prea mare de venituri şi polarizarea socială, din acest motiv se urcă peste 40% pe palierul superior de impozitare. În România, soluţia aleasă pare mai degrabă o struţo-cămilă, cu un impozit diferenţiat care nu prea face diferenţa între veniturile cu ordine diferite de mărime. “Nu văd rostul unor cote diferenţiate pe venit atât de «strânse». Dacă vroiau să dea ceva bani în plus la salariu celor cu venituri mici puteau s-o regleze din deductibilităţi. Poate fi mai degrabă o repetiţie pentru o eventuală guvernare monocoloră, având în vedere că liberalii ţin strâns de cota unică. Oricum, eu nu ştiu o ţară dezvoltată care să aibe cotă unică”, spune analistul Ilie Şerbănescu. “Reducerea TVA la 9% pentru mai multe produse, impozitul diferenţiat pe venit cu cotă maximă de 16% sau reducerea CAS cu minim 5% sunt teme pentru care nu există o analiză de impact bugetar, nefiind prinse nici în bugetul pe 2014”, subliniază Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal. Concluzia? În condiţiile în care conducerea PNL nu s-a arătat prea încântată de ideea reducerii ratelor debitorilor (ministrul de Finanţe Chiţoiu, ce o sprijinise, a demisionat ulterior), este posibil să se caute variante de înlocuire pentru a oferi ceva concret electoratului în 2014. Fie şi la nivel declarativ.
Ce sume ar putea pierde bugetul
Cum nu se precizează în Strategia fiscal-bugetară pragurile de venit la care ar urma să se aplice cotele diferenţiate de impozit, să facem un calcul aproximativ. Să presupunem că două treimi dintre salariaţi ar beneficia de venituri în plus în urma impozitului diferenţiat (restul ar rămâne cu acelaşi impozit de 16% pe venit). La 5,1 milioane salariaţi activi înseamnă că 3,3 milioane vor avea mai mulţi bani în buzunar. Dacă media veniturilor acestora ar fi de 300 euro (am luat o sumă sub salariul mediu pe economie care este de 1.600 lei), iar reducerea de impozit faţă de valorile actuale ar fi în medie de aproximativ 6% din venit (majoritatea salariaţilor se încadrează în cotele de impozit de 8% şi 12%), suma totală ar fi de aproximativ 60 milioane euro/lună sau 600 milioane euro pentru cele 10 luni rămase din an. Dacă scădem 24% din această sumă (adică TVA, presupunând că banii sunt cheltuiţi în mare parte ulterior), ar mai rămâne “doar” 456 milioane euro de suportat de la buget.
