Intr-un articol precedent am comparat Romania cu o intreprindere in care presedintele, directorul general si comitetul de directie (cu alte cuvinte, presedintele tarii, primul ministru si consiliul de ministri) au fost alesi de catre actionari si angajati (adica de catre cetateni, prin intermediul alegerilor prezidentiale si parlamentare). Misiunea acestora, incepand cu presedintele, este de a avea o viziune strategica, de a o transpune in obiective concrete si masurabile si de a pilota intreprinderea Romania in sensul indeplinirii acestor obiective. Misiunea lor consta, de asemenea, in a explica natiunii aceste obiective, de a face in asa fel incat cetatenii sa inteleaga necesitatea atingerii lor, precum si de a prezenta, pe plan international, in mod regulat, rezultatele actiunilor intreprinse in raport cu obiectivele stabilite. In plus, fiecare decizie susceptibila de a influenta viata cotidiana trebuie explicata didactic si plasata intr-un context de ansamblu. Care sunt actorii implicati in aceasta strategie de comunicare? In primul rand protagonistii insisi, adica presedintele, seful executivului (“directorul general” al intreprinderii Romania) si ministrii sai (adica ceilalti “directori” responsabili de activitati bine definite – economie si finante, industrie, agricultura, turism etc.). Toti acestia se adreseaza populatiei, fie in mod direct si in ocazii speciale (interventii ale presedintelui si ale membrilor executivului, vizite de teren etc.) fie in mod indirect, prin intermediul unor contacte regulate si structurate cu mass-media. Primii purtatori de cuvant ai responsabililor politici sunt ei insisi! Consilierii in comunicare au misiunea de a coordona comunicarea de ansamblu a executivului, de a crea suporturile de comunicare de care membrii acestuia au nevoie si de a gestiona relatia cu profesionistii din domeniu (agentii de comunicare romanesti si internationale, agentii de lobby pe langa Bruxelles etc.). Dimensiunea politica a actului de comunicare fiind evidenta, comunicarea prezidentiala si cea a executivului trebuie sa-si defineasca un mod de functionare si o agenda comuna, dar in acelasi timp complementara astfel incat sa fie evitate intr-o masura cat mai mare mesajele contradictorii catre populatie. Acestea sunt dificil de inteles atata vreme cat presedintele si majoritatea parlamentara sunt de (aproape…) aceeasi culoare politica si conduc la diminuarea credibilitatii politicii in general si a celor care le lanseaza in particular. Cu alte cuvinte, comunicarea in jurul si despre actul politic, intr-un context in care fiecare gest si fiecare cuvant se afla sub lupa critica a presei si sub cea, si mai exigenta, a unei opinii publice traumatizate de lipsa de claritate, de rigoare si de constanta a managementului (cu alte cuvinte… clasa politica), aceasta comunicare deci are nevoie de a fi profesionalizata, structurata si pusa in slujba a ceea ce se face in mod concret, si nu in slujba imaginii celui care face. La ora bilanturilor, oamenii politici sunt alesi sau realesi pe fapte, si nu pe vorbe. Imaginea unui om politic este bilantul sau in raport cu angajamentele luate, iar o strategie de comunicare are principala misiune de a demonstra ca aceste angajamente au fost tinute sau sunt pe cale de a fi tinute. Integrarea europeana este inainte de toate o chestiune de mentalitate.
Responsabilitatea oamenilor nostri politici in aceasta perioada de transfigurare a Romaniei este imensa. Ea consta in a explica, in a explica si iar in a explica, de o maniera simpla si bazata pe fapte, pasii consecutivi care ne conduc catre normalitatea europeana si care ne sunt necesari oricum, indiferent de data adeziunii politice la UE. Din acest punct de vedere, o strategie de comunicare nationala eficienta nu inseamna altceva decat un efort continuu de a credibiliza actul politic si rezultatele sale printr-o atitudine care ar putea fi caracterizata prin cuvintele “spunem ce facem, explicam cum facem, facem ce am spus, cu vigoare, dar fara precipitare, si punem in evidenta pe plan intern si extern ceea ce am facut”. Cetatenii intreprinderii Romania au nevoie de un orizont si vor sti sa se arate solidari, chiar si in plina furtuna, cu acei piloti care au vointa si talentul de a-i conduce catre acest orizont!
