Conform datelor din editia 2005 a Anuarului competitivitatii mondiale, Romania ocupa unul dintre ultimele locuri in randul celor 60 de state si zone geografice nationale, locul 55, inaintea Mexicului, Poloniei, Argentinei, Indoneziei si Venezuelei. Celelalte tari din apropiere sunt clasate astfel: Estonia (pozitia 26), Cehia (36), Ungaria (37), Slovacia (40), Turcia (48), Slovenia (52), Rusia (54). Insa ingrijorator este trendul descrescator al pozitiei Romaniei: 51 in 2003, 54 in 2004, 55 in 2005. “Trebuie precizat ca evolutia descrescatoare in privinta pozitiei ocupate de Romania nu semnifica in mod obligatoriu o tendinta negativa din punctul de vedere al performantelor obtinute pe plan intern, ci faptul ca, desi s-au inregistrat cresteri economice an de an, cresterile inregistrate de alte tari, prin comparatie, au fost mai mari si relativ mai omogen distribuite pe plaja criteriilor considerate”, spun analistii Institutului Irecson, institut partener pentru Romania al Centrului pentru Competitivitate Mondiala.
Pentru o mai buna edificare in privinta evolutiei, respectiv a pozitiilor ocupate, anuarul prezinta, individualizat pe fiecare tara, cate 20 de factori (criterii) favorizanti sub aspectul competitivitatii, respectiv defavorizanti. Cele mai bune criterii pentru Romania sunt: volumul investitiilor directe in strainatate, cresterea reala a PIB pe cap de locuitor, stabilitatea ratei de schimb, indicele costului vietii, datoria publica interna, remunerarea in profesiile de servicii, cresterea in termeni reali a PIB, exportul de bunuri, nivelul compensatiilor, productivitatea generala, cresterea populatiei ocupate. La randul lor, criteriile defavorizante includ: inflatia preturilor de consum, balanta contului curent, ratingul de tara, riscul in domeniul investitiilor, productivitatea globala, numarul de computere pe cap de locuitor, dobanda in termeni reali pe termen scurt, PIB pe cap de locuitor, cheltuielile pentru utilizarea internetului, controlul asupra nivelurilor preturilor.
In ceea ce priveste ierarhia mondiala, pe primul loc se afla SUA, urmata de Hong Kong, Singapore, Islanda, Canada, Finlanda, Danemarca, Elvetia, Australia, Luxemburg, Taiwan si Irlanda. Surprinzatoare sunt si in acest an pozitia Frantei, care ocupa doar locul 30, ca si in 2004, si cea a Italiei, care este plasata pe una din ultimele pozitii – 51 in 2004 si 53 in 2005.
Competitivitatea mondiala este data de o combinatie de criterii diferite, subsumate unui numar de patru factori globali: performanta economica (83 de criterii) – evaluarea macroeconomica a economiei interne; eficienta economica (69 de criterii) – masura in care intreprinderile isi realizeaza performantele intr-o maniera profitabila si responsabila; eficienta guvernamentala (77 de criterii) – masura in care politicile guvernamentale favorizeaza competitivitatea; infrastructura (94 de criterii) – masura in care resursele de baza, tehnologice, stiintifice si umane corespund cerintelor de promovare a afacerilor.
