Pe data de 19 mai a fost abordata, intr-o sedinta de guvern, necesitatea unei strategii de comunicare, atat in directia partenerilor europeni si internationali ai Romaniei, cat si in cea a cetatenilor romani, strategie axata pe explicarea procesului de integrare europeana si a consecintelor acestuia.
Sa plecam de la premisa ca tara noastra este o intreprindere ai carei actionari si principali angajati sunt cei 22 de milioane de romani din interiorul granitelor.
Aceasta intreprindere are un presedinte, un director general (primul ministru) si un comitet de directie (consiliul de ministri). Ca in orice intreprindere bine structurata, reprezentantii puterii executive, si in primul rand presedintele tarii, au misiunea, conferita de catre actionari (alegatori), de a identifica obiectivele precise pe care trebuie sa le atinga Romania.
Acestor obiective trebuie sa li se asocieze o strategie clara de “ducere la indeplinire” (planuri de actiune declinate in mod coerent la toate nivelurile de decizie si in toate domeniile vizate, construirea bugetelor necesare, identificarea posibilitatilor de sinergii nationale etc…), precum si un control periodic, riguros si transparent al nivelului lor de realizare in raport cu un calendar bine stabilit.
Acest control consta, intre altele, in stabilirea unei liste de indicatori macro si microeconomici pertinenti si alimentati cu cifre reale si verificabile (indicatori legati de cresterea economica, de finantele publice, de starea pietei de munca, de puterea de cumparare, de consum, de investitiile facute in intreprinderi si de crearea de noi firme, pentru a nu da decat cateva exemple).
Strategia de comunicare intervine, asadar, de-abia DUPA ce triunghiul obiective/strategie/control a fost clar definit. Fara un continut de calitate (un “produs” pentru a pastra comparatia cu o intreprindere) clar, transparent si masurabil, comunicarea nu poate fi credibila, se apropie primejdios de “poleiala”, de “propaganda”, nefiind altceva decat o cheltuiala inutila de fonduri publice.
Ca in orice intreprindere serioasa, efortul principal de comunicare trebuie sa fie pus cu prioritate pe comunicarea interna. Cu alte cuvinte, misiunea principala a presedintelui si a Executivului este de a federa dorinta de schimbare si energiile pozitive ale natiunii in jurul obiectivelor nationale clar definite si clar explicate. Doar in acest fel inevitabilele eforturi si chiar “sacrificii” ce sunt si vor fi cerute populatiei in marsul fortat al Romaniei catre modernitate si prosperitate vor putea fi intelese si acceptate de catre cetateni.
Comunicarea externa trebuie, evident, construita, dar ea nu este altceva decat o “traducere” vizibila, coerenta, continua si coordonata a rezultatelor obtinute pe plan intern de catre “actionarii” si “angajatii” intreprinderii Romania. Ele trebuie puse in evidenta pe plan international, pentru a convinge ca tara noastra reprezinta un interlocutor credibil, care isi tine, dand dovada de vointa, de constanta si de metoda, angajamentele luate. Despre construirea unei strategii de comunicare interna si externa pentru “intreprinderea” Romania si despre cum ar putea sa fie pusa in practica aceasta strategie, intr-un articol viitor.
